Mamei Z

Mama mea e cea mai grozavă, desigur. Ea reușește să oprească lumea-n loc pentru mine. Să facă să răsară soarele atunci când e nor și chiar să lungească puțin ziua, iarna.

Mama mea e cea mai pricepută, firește. Din mâinile ei ies minunății pentru care mie mi-ar trebui șapte vieți să le fac să se nască. Și-o bănuiesc că are mereu o rezervă de ore și zile, de reușește să facă atâtea.

Mama mea e cea mai organizată, desigur. Uneori am impresia că a servit drept model în manuale. Și mie :).

Mama mea e cea mai bună, firește. Vorbele ei mă alină atunci când lumea mi se prăbușește cu zgomot. Și vai, cât de des se întâmplă!

Mamea mea gătește cel mai bine, desigur. Bucătăria ei e un univers plin de bucurii gustative, un laborator experimental de cele mai delicioase mâncăruri.

Mama mea coase și croșetează cel mai frumos, firește. Alături de haine și jucării, îmi croșetează bucuria vieții și-mi petecește zilele rupte-n coate.

Mama mea e mică, firavă și delicată ca o păpădie și nu știu cum aș putea s-o apăr mai bine, s-o ocrotesc și să mă asigur că va fi aici, lângă mine, mereu. Aș vrea să țes în jurul ei un glob protector, ca acesta, s-o feresc de toate cele rele și urâte, s-o port cu mine oriunde și peste tot.

La mulți ani, mama Z! Colierul de la Pixie m-a făcut să mă gândesc la tine. Și de acolo până la această mică declarație publică și indiscretă, a mai fost doar un pas :).

PS pe mama n-o cheama Zenobia, sau Zina sau Zoe. E mama Z pentru că e mama mea.