…e o vara eterna. Si un soare nemarginit.
Iar cand ploua, ploua cu fondante si acadele ce coloreaza limba. Si din difuzoare invizibile rasuna ”Singing in the rain”. Oameni fericiti cu haine cadrilate si pantofi cu varful intors ies pe ponei roz, inarmati cu cosuri de nuiele sa se bucure de oferta imbatabila a norilor. Iar copii cu bucle roscate si pistrui alearga necontenit in jurul parintilor ce strang recolta.
Pe strada dai la tot pasul peste marcaje cu: stresul interzis, interzis la dreapta catre tinutul tristetii si obligatoriu zambete. Asta doar ca sa nu te pierzi. Desi nu as baga mana in foc ca nu m-as lasa pierdula pe stradutele cu asfalt inflorat. Si nu mi-as lua o casuta cu pereti imbulinati si ferestre spre viitorul roz. Sau mi-as lua 5 casute sa primesc propriul meu norisor gratuit.:D
Cine a spus ca Oraselul vesel e doar pentru copii mici, s-a inselat. Doricica, cum ramane cu copii mari?
Scrii la fel de frumos precum creezi cerceii aia minunati!
Pentru copii mari am creat azi norisori pufosi tocmai buni de iubit. Daca nu le convine sa ramana cu veselia acestui oras:))) E destula pentru toata lumea!
Multumesc pentru articol Eugenia!!!