Interviu cu “Copper Collection”

Cine se află în spatele numelui “Copper Collection” ?

În culisele magazinului se ascund două personaje care, de-a lungul timpului, s-au ocupat succesiv de magazin, şi care, chiar cooperează, din când în când, la creearea bijuteriilor. Eu, pe nume Rebeca Juverdeanu, mă declar vinovată de creațiile cu aer feminin (poate), brățătile alămii sau cele cu spirală fiind create de Cristian Juverdeanu. Inițial am făcut de una singură niște bijuterii destul de stângace, acum ceva ani, însă acum 2 ani am lucrat destul de bine cu tatăl meu, am găsit multe soluții împreună ,prin colaborare sau competiție :). Eu am renuțat la handmade pentru mai bine de un an, însă el a continuat, iar acum câteva luni el a renunțat la crearea de bijuterii, urmând să am eu grijă de soarta magazinului.

Care ar fi povestea acestui nume? 

Am avut 3 nume până acum și variante inzecite. Drolerie a fost primul nume, acum 3 ani, și își propunea să fie un magazin cu ciudățenii și caraghioslâcuri, dar magazinul a reusit sa devina destul de serios. Apoi magazinul a fost preluat de tatăl meu,a venit și schimbarea numelui și dintr-o totală lipsă de inspirație și în grabă fiind l-am numit Copper Collection, care e clar mult prea serios. Acum vrem să ne numim Fleurs mécaniques, e un nume care descrie, sper, destul de bine creațiile de acum ale magazinului.

Care este background-ul tău şi ce iţi mai ocupă timpul, în afară de crearea lucrurilor pe care le putem admira în magazinul tău ?

Am avut întâlniri cu domenii destul de diverse ale artei , cu fotografie, arhitectură, desen, gravură, graphic design, animație, dar fiecare a ajuns să aibă un sens în compania celorlalte – așa cum , spre exemplu, bijuteriile gravate pe care le-am făcut (și urmează să continui cu o colecție în acest sens) sunt reminescențe ale legăturii pe care am avut-o cu grafica. Iar când nu fac bijuterii visez la ce voi face și pun la cale tot felul de proiecte și călătorii. deocamdată doar pun la cale :)

Dacă ar fi să vorbim despre perioada de început, care ar fi primul obiect creat de tine ?

Primele câteva bijuterii au fost copiate în mod rușinos de la alți creatori din lumea largă. (de exemplu el http://drolerie.files.wordpress.com/2009/08/little-fish.jpg – cred că am văzut o imagine pe internet şi am încercat să refac modelul respectiv din sârmă) Era perioada în care aveam de fapt multe idei dar nu știam cum să le realizez așa că aveam probabil nevoie de exercițiu

Ce materiale foloseşti? Cum se desfaşoară o sesiune de lucru?

Încerc să pornesc lucrul de la materiale cât se poate de rudimentare :sârmă sau folii de cupru, care sunt apoi modelate,decupate, găurite, ciocănite, șlefuite, sudate, patinate cu multă sudoare până ajung la stadiul bijuteriilor pe care le găsiți în magazin.

Ai o creaţie preferată? Care ar fi povestea ei?

Acum ţin mult la formele unduite ale ultimelor brățări și la pietrele cu nuanțe oceanice care le însoțesc. Fără să planuiesc nimic am facut în ultima vreme multe bijuterii care ascund în ele tot dorul meu de mare. Nici măcar nu observasem, mi-a atras atenția o prietenă cu care planuiam fuga la mare și atunci am observat că noile brățări au toate unduiri de valuri iar urmele lasate de ciocan amintesc de suprafața vibrată a apei.

Ce tehnică nouă de lucru ţi-ar plăcea să înveţi?

Serigrafie. Abia aștept să pot imprima tricouri și gentuțe și tot felul de rochițe cu forme ciudate.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de când creezi?

Că rezultatele pot de foarte multe ori chiar să depășească așteptările, că nici nu îți poți imagina cât de departe poate fi rezultatul final de cel anticipat de tine. Mi se pare grozav că se întâmplă așa. Câteodată dai greș și nu reușești să faci ce ți-ai propus, dar reușești să deschizi căi nebănuite ( sună mai mistic decât mi-am propus), sau, fără să planuiești prea mult, te trezești în fața unui rezultat cu mult mai bun decât ai fi sperat. Cu alte cuvinete, mereu când faci ceva you’re in a win-win situation.

Care a fost reacţia prietenilor când au aflat că te-ai apucat de hand-made?

Cei mai mulți oameni pe care îi cunosc nu știu, mulți, deși știu magazinul, nu fac legătura dintre mine și bijuteriile pe care le văd acolo. Dar sunt câțiva prieteni care sunt încântați și mă laudă și țin să menționeze că fac „lucrușoare faine din cupru” atunci când mă prezintă cuiva.

Cum iţi găseşti inspiraţia? 

Ideile apar ele așa din senin câteodată și atunci însemnă că sunt bune. Mi-am dat seama recent că în cazul meu căutările prea insistente încurcă. Și acum, când nu am o dorință foarte mare de a strâmba o bară de cupru într-un anumit fel fără să știu exact de ce așa și cum va arăta la final, atunci încerc să dau sens unei forme pe care am tăiat-o mai demult și pe care am abandonat-o sau încerc să pun în valoare o piatră pe care am gasit-o prin vreo cutiuță. Acum am niște pietricele de la cercei desperecheați; și ele-mi vor fi în curând muze.

Care ar fi combinaţia de culori care te reprezintă?

E cea mai grea întrebare din lume asta. Am crezut intial că lumea mea e între dungi de alb și negru, apoi mi-au venit în minte culori (în special albastru, mult albastru), iar acum îmi vine să numesc toate nuanțele și tonurile din catalogul Pantone. Cred că în momentele diferite ale vieții noastre ne regasim în toate.

Cum ţi-ai caracteriza creaţiile în 3 cuvinte?

Dure și oxidate, dar feminine.

Hobby sau  afacere? Crezi că la ora actuală handmade-ul poate reprezenta un mijloc de trai?

Pentru mine se află undeva la granița dintre cele două. Cred totuși că este un mijloc de trai pentru puțini oameni foarte buni, care au o bună promovare și care trec de la handmade la bijuterie de autor.

Cum abordezi partea de business a activităţii tale? Cum îţi promovezi creaţiile?

E partea de care nu m-am ocupat mai deloc. Sper că odată ce îmi voi face cărți de vizită abilitățile mele în marketing vor ieși la lumină.

Ce sfat ai da unui începător pe Breslo?

Să fie unic. Să descopere o ramură a handmade-ului care e neglijată, un material care nu este prea des folosit sau o metodă care să ne surprindă atât de tare încât să spunem noi, ceilalți breslași: “fir-ar, de ce nu m-am gândit eu la asta?”

Ce îţi place cel mai mult la Breslo?

Ador faptul că este posibil ca atâția creatori și cumpărători deosebiți (în toate sensurile posibile) pot sta sub același acoperiș virtual. Dar sper că site-ul va surprinde în curând cu vreo nouă aplicație, deci cred că asta îmi place cel mai mult la Breslo – faptul ca are potențial, că este în continuă creștere.

Ai un artist preferat, care te-a inspirat şi pe care îl priveşti cu admiraţie?

Încercând să strâng nume din lumea bijuteriei mi-am dat seama că toți lucrează cu argint, dar nu cred că ăsta a fost criteriul, ci designul deosebit care ii este tipic spre exemplu Biancăi Grin sau Danei Tudor sau lui Ovidiu Sbancu.

Ce îţi place şi ce îţi displace în “lumea handmade-ului” ?

Iubesc că sunt atâția oameni care fac câteodată complet dezinteresat lucruri nemaipomenit de frumoase. Este exact genul de muncă făcută cu placere. Există probabil ceva cathartic în handmade. Urăsc în schimb faptul ca nu avem o traditie a manufacturilor, deci trebuie să reinventăm fiecare în parte roata; nu avem uneltele potrivite deci suntem nevoiți să cedăm mai mult timp realizării și nu creației.

Ce planuri de viitor ai, unde te vezi peste 10 ani?

Printre alte proiecte în ramuri diverse ale artei (video și grafică, sper) mă văd cu siguranță făcând și bijuterii :)

Pentru a încheia într-un ton vesel, care ar fi bancul care te face mereu să zâmbeşti?

Ce bine că trebuie să scriu, fiindcă este bancul preferat al unei prietene, iar când trebuie să îl zic mă încurc mereu.

Suna așa discuția dintre bade Gheorghe și bade Ion:

– Azi am cumparat două nutrii.

– Nutrii?

– Nu, două