De mâine dorm

Sunt un huhurez. Dorm puțin, pe apucate.

Dar tocmai am citit un articol despre efectele devastatoare ale deprivării prelungite de somn. Am citit cu înfrigurare până la sfârșit (uimită că încă mai trăiesc și nu-s o slăbăciune precum Christian Bale în “Mașinistul”), rozându-mi unghiile și desființând, una câte una, toate afirmațiile care mi-au întreținut până acum această formă de auto-sabotare:

– viața e prea scurtă ca să dormi;

– am atâtea de făcut, că nu prididesc;

– câteva ore de somn pe noapte sunt de ajuns;

– lucrez mai bine seara și noaptea;

– bla-bla-bla naiv și auto-înșelător.

Așa nu se mai poate! Am decis să recurg la niște terapie prin somn până nu e prea târziu, prioritatea numărul unu fiind acum să dorm destul; și puțin peste, ca să recuperez.

Da, dar lucrurile astea se fac organizat. Îmi trebuie cadrul propice. O pernă drăguță, o pătură călduroasă, dar nu sufocantă, liniște, întuneric și, desigur, o noapte înstelată, plină de promisiuni pentru o suită de vise frumoase. Am căutat cu înfrigurare și rapid, pentru că, desigur, nu am timp de pierdut –  am de dormit, vezi bine. Cu pernele a fost cel mai greu. E plin de ele pe Breslo, una mai frumoasă ca alta. M-am decis, în fine, la o pernă romantică, veselă, care mă inspiră să mă visez la Paris, de la BohemianFlow.

M-am acoperit cu pledul colorat și vesel al brandusei007.

Mi-am ales cu greu o pereche de ochelari de somn de la peticel, pentru că sunt mulți și adorabili:

Pentru cazul în care somnul se lasă așteptat (dar foarte rar mi se întâmplă), o să număr oile Cameliei:

Cât despre noaptea înstelată, am găsit una perfectă la gemsgems:

Totul e pregătit. Am în față aproape 8 ore mari și late de somn potențial. Lipsește hamacul, dar e bine pentru început, nu?

Când termini de citit, stingi tu, te rog, lumina?