Stimabililor, bine v-am gasit in aceasta tragica zi de marti!
Numele meu este Hercule Poirot. O sa fiu succint in a va povesti ce mi s-a intamplat, nu avem prea mult timp la dispozitie!
Ghinion, ma jur! Acum doua zile, ma plimbam linistit cu draga si scumpa mea nevasta, Eleonora Poirot, pe cararile batute de furtuna ale parcului din centru. Ne indreptam agale catre chioscul de ziare, sub aceeasi umbrela in carouri. Ajungand acolo, am facut un repaos pentru a cumpara cotidianul cu care imi rasfat diminetile alaturi de ceaiul meu cu doua cuburi de zahar fix. Doamna imi zambea binevoitoare pe sub gene. Asa o face mereu. M-am uitat in dreapta sa inchid umbrela. Am comandat ziarul si mi-am intors privirea catre stanga, spre doamna mea, pentru a o ruga sa il aseze meticulos in cosul ei, ferit de stropii abundenti.
Ma uit in stanga, ma uit iarasi in dreapta, ma intorc in spate, nimic. O strig pe nume de nenumarate ori. Imi raspunde. II aud vocea foarte aproape dar nu reusesc sa o gasesc. Imi repeta infinit sa ma uit in spate. Ma intorc, nimic…Uitati, va pot demonstra: ”Eleonora!!!” ”Da dragul meu, sunt in spatele tau!”
Mi-am pierdut orice speranta, nu stiu ce sa mai fac! Astfel incat va cer voua ajutorul dragii mei! Si bine-inteles, discipolului meu Tina Antiloop. Semnalmentele erau urmatoarele: batranica draguta, carunta cu bucle bine structurate, zambet larg si falcute bine conturate, la ora disparitiei purta o rochie roz cu buline si o gentura bleumarin.
Ajutati-ma, unde este?
SSSSttthhh, va dau un pont, nu ii dati toate informatiile discipolului meu. Cred ca e implicat!
Ah, si mai e ceva grav in neregula. Stiti ce?
Be First to Comment