Zile bune, zile rele….

Azi m-am trezit și mai devreme. Să fi fost luna plină de astă noapte care mi-a tulburat somnul, să fie puricii, cine mai știe.

Și ca de fiecare dată când mă trezesc devreme [adică în fiecare zi, să nu credeți altceva], întâi mă întind bine de tot, îmi dezmorțesc fiecare oscior în parte și abia apoi deschid ochii. Leneș, fără grabă….de ce m-aș grăbi? Știu măcar atâta lucru – graba strică treaba.

Treaba…care treabă? Că în afară de ce am enumerat mai sus, mare diversificare nu se produce în programul meu.
Aștept liniștită, mă mai aranjez și un pic….aștept.

Simt mișcare la ține în pat. Ușor mușchii mi se încordează, simțurile devin lamă de laser…..părul mi se electrizează ușor….
Tu te trezești, deschizi ochii. Faci cam ce-am făcut și eu. Și apoi…apoi se produce inevitabilul.
Mă atingi. Mă iei pe sus – ce oroare! Și mă arunci în vârtejul buclelor tale răzvrătite.

Și atunci…ei bine, atunci devin o fiară, nu pisică. O fiară modelată de mâinile pricepute ale lui mssdelilah – nu, desigur că nu ale tale. Numai pricepute nu le poți numi, știm amândouă.