Pierd lucruri cu o frecventa uimitoare. Tot felul de lucruri. Utile, evident. Mi-am pierdut deunazi o lista pretioasa cu lucruri pe care trebuia sa le fac si acum stau si ma uit pierduta in zare, fara sa am un scop pe ziua de azi. Foarte des pierd timpul, as zice ca asta e o pierdere uzuala, aproape ca m-am resemnat cu ea. Problema e ca de cateva zile mi-am pierdut si ceasul, prin urmare nu mai pot monitoriza foarte bine pierderea timpului – parca m-am mai relaxat un pic. Mi-am mai pierdut speranta, uneori, dar asta e cel mai usor de gasit, pentru mine. Luna trecuta mi-am pierdut rabdarea asteptand la diferite usi inchise – si am impresia ca niciodata nu mi-o mai recapat complet, ramanand, astfel, cu tot mai putina rabdare – un lucru extrem de neplacut si daunator. Ieri mi-am pierdut un siret de la pantof – lucru incredibil, nu-i asa? De aceea azi am plecat de acasa desculta, pe trotuar inca nu chiar incins si prin iarba proaspata din parc – nici asta nu a fost prea rau, de fapt. Uit tot mai multe si tot mai des – cred ca as putea afirma ca imi pierd si memoria, nitel. Inca nu mi-am pierdut capul – asta e o mare usurare, dar simt ca sunt pe punctul de a ma pierde cu totul – cu firea.
E vremea sa iau masuri. M-am gandit cum sa nu mai pierd liste cu lucruri de facut si sa raman fara scop pe pamant – imi achizitionez un jurnal practic pe care cu siguranta nu am sa-l pierd pentru ca e ca o bijuterie de frumos si pentru ca simpla lui posesie simt ca o sa ma disciplineze mult. SkooBooks i-a pus chiar si un ceas – mi se pare prea mare coincidenta ca sa nu consider asta de-a dreptul un semn. Am sa-i pun o baterie si impusc doi iepuri deodata – genial!
minunat! :)