Zen

Inspir, expir, ma concentrez pe respiratie. Gandurile vin si pleaca, sunt doar un observator senin. Imi exersez rabdarea si stau in pozitii doar aparent incomode, timp de minute in sir. Reusesc sa ma desprind si sa ma relaxez, sa plonjez in mine insami ca intr-o mare calduta si unduitoare. Sunt doar eu cu mine si e o companie perfecta.

Zzzzz…

Mda. Nu pot, nu inca. Ma straduiesc atata sa respir corect, in cinci timpi, incat nu pot sa nu observ ca suier deja ca o locomotiva avariata. Nu pot sa imi exersez rabdarea cand ma doare si stau sa ma pravalesc intr-o parte ca o nava esuata lamentabil la tarm. As ploja cu drag in mine, dar nu pot sa fac abstractie de sufletele (chinuite?) din jur. Nu pot sa nu aud podeaua care scartaie sub trupuri mai flexibile ca al meu. Cat despre ganduri… Unul nu vine si pleaca fara a da intai o petrecere nerusinata in mintea mea, lasand acolo reziduuri similare cu gunoiul care se aduna  la finele unui Festival al Berii. Combinat cu Targul de Craciun. Si cu doua-trei concerte. M-as relaxa, jur, doar ca sunt constienta ca parca nu stau prea bine, ma mananca nasul, as tusi, oare ce mai am de facut azi, incredibil cat de tare m-am enervat la munca, oare eu de ce nu ma pot relaxa, uite, cineva a si adormit si sforaie usor… incredibil. Dupa cat exercitiu o sa fiu si eu … “zen”?

Mmmm…

Zici ca un masaj ar fi potrivit? Nu ar trebui decat sa zac precum o placinta si sa ma las in voia mainilor tale pricepute? Sa simt o aroma usoara de lamaie, poate si un mic iz de migdale de la uleiul de masaj? Sa ma relaxez (asta e ceea ce-mi doresc, pana la urma), dar la final sa ma simt energizata ca o ploaie sprintara de vara? Bine, fie. Accept. Stiu deja ca Marillys face lucruri minunate. Am incredere mai multa decat in capacitatea mea mentala de a ma duce incet spre zen. Chestiune de exercitiu, sunt sigura.