Cred că toți avem amintiri.din.copilărie. Și sper că toate sunt frumoase.
Cu ierni ca în povești, cu bunici înțelepți și drăgăstoși, cu fructe zemoase, jocuri zburdalnice, vacanțe nesfârșite, cu prieteni de demult.
Eu trebuie să recunosc – cele mai delicioase [dar în același timp, foarte simple] feluri de mâncare încă le țin minte [câteodată mi-aduc aminte până și de miros], și ne-am “întâlnit” în vacanțele petreceute la țara, la bunicii mei. Care erau înțelepți, cred…dar cam atât.
Erau peștii mici, pescuiți din gârlă, și prăjiți cu totul – ok, aici trebuie să recunosc că nu-s amatoare de pește, dar motanii de sub masă erau ;).
Un fel de supă de cartofi cu mult lapte bătut, bună și rece și caldă.
Tocană de pui și ceapă, turtele pe plită încinsă, fasole păstăi cu mujdei….aaaaa. Ok, mă opresc – când mi-e foame numai ce mă trezesc că agravez situația, gândind și povestind despre …mâncare, ați ghicit.
Și apoi îmi spun – păi de ce să nu mai vorbesc ? Nu e ca și cum mi-ar trece foamea.
Așa că….
Dacă tot am pomenit motani și pește, amintiri din copilărie și mâncăruri delicioase, cred că ar fi foarte potrivit să aruncăm o privire [ și o lingură] în castronul cu pește marinat, aromat cu piper boabe, muștar boabe, cimbru, foi de dafin, morcovi, ceapă, care figurează sigur în alte amintiri.din.copilărie, ale altcuiva.
Ale cui, ale cui? :)
Be First to Comment