Vine iarna [?!]

Se arată privitorilor [ adică vouă] următoarea fotografie:

Nu, nu sunt eu –  am ajuns [ acum ceva vreme ] la concluzia că nu mă avantajează fotografiile în care figurez cu spatele. Dacă stau să mă gândesc bine, nici cele în care stau întinsă ca o cadână  în serai.

Hmmm….. Și nici cele în care îmi scapă 2-3 șuvițe din pletele-mi [odată] bogate de sub căciula de vulpe polară căciulița tricotată.

Să scurtez lista cu subiecții care nu apar în fotografie [ adică eu, iaramvorbitnumaidespremineof].

Și atunci, poate vă întrebați – ce ființă lumească poate arăta atât de bine într-o fotografie?
Păi, să mă gândesc. Poate Fifi. Sau Azorel. Sau Costel. Sau Vivien [ da, am o pasiune pentru nume nepotrivite puse oricui și la orice]. Dar ce știu sigur e că face “ham-ham”.

Da,  un cățel [ nicidecum eu întorcându-mă de la bere] . Pentru că nu arăt bine, nu pentru că nu fac “ham-ham” [ am simțit nevoia acestei precizări].

Și nu orice fel de cățel, ci un cățel iubit, de care stăpânul are grijă infinită.
Un cățel îmbrăcat în Hainepentrucatei.

Hăinuțe tricotate la comandă, pufoase, călduroase și frumoase. Tot ce trebuie să faceți e să măsurați conștiincios prietenul blănos și să trimiteți mesaju cui trebuie.
Eu o să mă întind puțin pe iarbă [ cum, care iarbă?].

Poate poate mă confundă careva.