Nu-s foarte talentată, la modul general vorbind. Dacă e să abordăm modul particular, mai exact – domeniul muzical, atunci pot afirma cu voce cristalină și inflexiuni de oțel, că sunt paralelă cu muzica. La fel de paralelă cum sunt liniile unui portativ.
Nu mă stresează absolut deloc acest lucru, mai ales de când am terminat cu școlile, unde câte o doamnă profesoară mai plină de zel, încerca să mă oblige să particip la cântările în cor, în limba franceză. Ați ghicit, încerca, dar nu reușea, pentru că eu, în imensa mea îndărătnicie, depuneam eforturi serioase să cânt și mai fals decât de obicei. Mda, ratam preselecția pentru cor – ce păcat !
Dragii mei, astăzi nu am să vă cânt, doar nu ați greșit cu nimic, nu-i așa? :)
Astăzi vă demonstrez cum putem avea ureche muzicală [sau urechi, că-s două],fără să avem și talent la muzică.
Este implicat un talent totuși – un talent pentru bijuterie care înglobează fragmente din viața noastră [ sub formă de reviste, hărți, ziare, cuvinte multe și bine spuse], talent cu care este înzestrată oanamt.
Cu cerceii muzicali în urechi, înaintăm în ritm allegro vivace prin labirintul acelor de ceasornic, care se grăbesc, se grăbesc….Și noi odată cu ele. Către ce? Către o altă zi, la fel de alertă, dar în care poate vom avea dispoziție să alegem un colier cu versuri de poem.
Al aceleiași autoare.
Tu aveai bun simt!pe mine incerca sa ma dea afara din cor. Eu nu, Batman, Batman!Vroiam si la vocea I.:)))))
Eu eram vocea I la cor…singura :D (si nu ma lasau sa plec pe chestia asta)
Cerceii sunt foarte frumosi!!!!!!
eh, asta se intampla la liceu, ca prin scoala generala tin minte ca eram vocea a doua, si zbieram atat de entuziasta, incat coordonatoarea ma ruga sa cant mai incet :). ah, fun memories :)