Te iubesc cu fascinație și ardoare, până mă fac scrum în căușul palmei tale (și totuși pe tine asta nu te doare). Te iubesc calm și liniștit, cam așa cum mă mișc atunci când sunt foarte adormită și trebuie să mă mut de pe canapea. Te iubesc cu furie, urlete și cioburi uneori, deși după aceea îmi e mereu rușine de vecini. Te iubesc și dimineața, când abia mă pot da jos din pat să-mi spăl somnul de pe pleoape și te iubesc și seara, când mi se face treptat frică de întuneric. Te iubesc și între timp, deși habar nu am ce faci și pe unde umbli.
Te iubesc cu inima mare și verde, bulinată și decorativă, pentru că iubirea e o primăvară frumoasă, cu mult fetru. Te iubesc ca o pasăre cântătoare, cu cioc auriu și o inimă mare, dar nu așa de tristă ca în povestea aceea de Oscar Wilde, mai știi? Te iubesc cu un scris caligrafic și mă leg cu șnur roșu ca un legământ, să nu uiți. Și te mai iubesc ca-ntr-o ilustrată pe care ți-am scris tremurat un mesaj indecent și apoi am așteptat să ți-o aducă poștașul la ușă și-am fugit.
Te mai iubesc și-n alte feluri dar nu ți le înșir pe toate aici, pentru că se spune că în iubire nu strică nițel mister.
SUPER DULCE IUBIREA…!
iiiiiuuuuiiiiii!!!!! ce frumos ai scris!!!!! multumesc mult!!!
șe frumos, tu zebră ….șe frumos :)