Am ochit un hamac într-o curte și peste o săptămână și ceva o să mă lăfăi în el. O să mă cufund, o să mă legăn, o să stau de-a curmezișul dacă vreau. Brusc o să mi se alinieze planetele, o să îmi navigheze corăbiile cu toate pânzele sus și o să mi se clarifice toate neclaritățile. Pentru că, nu-i așa, de atâta amar de vreme îmi doresc sa zac într-un hamac și nu mi s-a arătat până acum. Cumva, nu știu cum, dar nimeni nu mi-a bătut la ușă cu o doi pomi și-un hamac atârnat între ei. Sau măcar, na, cu un hamac modern, care să se susțină pe propriile-i picioare. Ca idee.
Dar gata, l-am ochit, l-am arvunit, m-am anunțat în curtea oamenilor și nu mai e rost de scăpare. Week-end-ul viitor, mort-copt, ploaie-vânt, de voie sau de nevoie, cu calea liberă sau poarta încuiată și câinele asmuțit, eu mă duc și mă trântesc în hamac. Și-mi iau și-o carte, numai așa, să fie clar că nu am de gând să plec curând. Și-mi iau și-o pătură, să nu-mi fie frig când se face seară – căci da, se va face seară, pentru că nu mă voi urni de acolo cu una, cu două. Și-mi iau și-un semn de carte ca să-l strecor între pagini chiar înainte să ațipesc domol în hamacul cel prietenos.
Semn de carte! Îmi trebuie un semn de carte pe măsură. Unul așa… un pic romantic, un pic văratic, vesel, colorat, care să te îndemne la visare (și la citit), o “frântură de viață”, cum frumos spune andugeo.
Căci da, am găsit semnul de carte ideal pentru aventura mea în hamac:
Acum trebuie doar să mă decid la unul. Deși… cred că e mai bine să le iau pe toate și să programez o serie de 5 zile de legănat în hamac, fiecare zi cu semnul ei de carte :).
PS: dacă cumva găsiți un hamac singur și trist, fără nimeni care să-l legene și să-l iubească, să-mi ziceți – mă ofer! :)
Be First to Comment