Te uiti spasit dupa ce mi-ai facut inima zob! Te cufunzi in regrete cu mainile incrucisate asteptand sa ploua cu minuni!?
Ai sa incerci s-o cosi cu ata rosie? De parca rana nu era destul de evidenta? Ai sa o lipesti? Nu stiai ca la primul semn de umezeala se va duce? Te vad chinuit de propria-ti lipsa de imaginatie, zdrobit de neputinta de a o repara.
Mai bine ia exemplu de la Issa. A facut platoul de fursecuri zob. Pun pariu ca s-a uitat stanga dreapta, a strans cioburile pe fuga, s-a ascuns in coltul luminat doar de-o veioza obosita si, cu doua maini maiastre, l-a convertit in podoabe pentru urechi visatoare. Nici macar nu trebuie sa fie muzicale. Sunt suficient de parfumate.
Tu de ce nu poti face asta?
Sa-mi strangi inima ranita de pe podea, sa o pictezi in culori de gradina botanica in mai, sa pui rasad de albastrele in atrii iar in ventricule sa cosi lacrimi de jad?
Si asa, cu putina imaginatie, poate nici n-am sa observ ca ai ranit-o vreodata!
NB: poveste imaginara, nu sufar din amor, nu ma compatimiti!
Multumesc frumos ! Am fost surprinsa sa-i vad pe prima pagina . Te-am recunoscut din prima…ai un stil inconfundabil . Pe tine si pe Elyseeart va recunosc dintr-o mie ! :)
M-ai prins cu platoul de fursecuri :)).Mai nou cand se sparge o farfurie sunt suspectata ca am spart-o intentionat. Mai putin si merg la bunica…sa vezi acolo vintage-uri de spart .
Taaare frumos articol !Inclusa si nota redactiei :)
Bine, si cerceii meritau asa un elogiu, felicitari!