Retro neon

De multe ori mă întreb dacă am oprit aragazul. Dacă nu a rămas vreo lumânare parfumată aprinsă în urma mea. Dacă am închis ușa cu cheia. De două ori. Și dacă am luat cheia și am băgat-o în geantă. Sau în vreun buzunar. Nu, mai bine în geantă, că buzunarele de regulă mi-s cam rupte.

Oare m-am dat cu parfum? M-am dat, se simte, ce bine.
Am luat factura ca să o și pot plăti? Cel mai probabil …..ummmm……nu.

Da, mă tot întreb dacă am făcut ba una, ba alta. Ceea ce înseamnă că îmbătrânesc, nu că sunt [cumva] cu capul în nori.
Și de multe ori, mă întreb dacă am dat publish la articol [când am articulat doar un titlu și am adăugat niște etichete]. Sau doar save draft. Și simt cum inima bate mai des, cam cum e ea obișnuită atunci când fac eu tâmpenii alerg în parc.

Dar știți de ce?
De multe ori mă grăbesc să  vă  împărtășesc [sper eu] minunății.
Cum ar fi geanta retro neon de la akraszt.

Mi-aduce aminte de vremurile când eram școlăriță. Nu mai țin minte ce fel de geantă aveam – dar cu siguranță nu una așa de frumoasă. Știu eu că dacă aș fi avut-o, mi-aș fi uitat penarul acasă. Sau caietul de matematică [oricum nu-mi făceam des temele, ce rost avea să îl iau? ;) ]. Sau fularul.

Așa de grăbită aș fi fost să ies pe ușă să mă laud.