Ea-mi spune ca e fabula. Eu ii spun ca e fabuloasa. Si nu obinsuiesc sa fabulez cand arunc cuvinte atat de grele pe tastatura, pur si simplu trebuie sa accepte ca e de poveste.
Imi atrage atentia ca in fiecare act uman zace o morala. Ah, detest sa mi se faca morala. Sunt mai mult interesata de calitate, de arabescuri din cerneala si de poeme vesele puse in prag de seara pe o sacosa plina cu mere rumene.
Si de muzicalitatea. O voi lasa sa coboare alunecand pe corzi. Si imi va reprosa ca nu ii place ambientul sonor, ca prefera sa pun muraturi si compot, cat mai e vara. Dar lucrurile atat de …obisnuite…nu-mi sad in caracter. Nu se cuvin. Eu sunt artist. Si ma hranesc cu…hm, nu cu metafore, cred ca ar trebui sa realizez ceva mai concret. Poate poezia va merge mana-n-mana cu zacusca, in cele din urma.
Iar naratiunea mea in termeni qvasi-nuvelistici, desi plina de epitete la adresa-i, se va poticni aici, caci as scrie un roman dar prefer sa te arat lumii, suspendand suspansul. Iar cand am sa o fac, am sa invit la un pahar si Oaia Primordiala, responsabila fara pana, dar cu inspiratia tinandu-se scai de lana-i fina.
Be First to Comment