Un varf de munte inzapezit, o cabana din piatra erodata de intemperii , lemn ciuruit si decolorat de vreme, totul de un gri mohorat si trist.
Stanci razlete si golase isi plang verile neincetat, cerul intunecat si neinduplecat se uita cu furie la oamenii ce se mai avanta pe munte. Iti arunci privirea pe varful celalat, brazii trufasi te cerceteaza atent ca pe un nepoftit. Vantul a sorbit pe nerasuflate pocalul cu putere si aproape te arunca la pamant.
Nu departe de aici, dupa o usa masiva de lemn cu manere din fier inegrit de ploi, ce scartie la fiecare miscare si la fiecare bataie de vant, ai trecut pragul intr-o alta lume.
Focul ce mocneste incet te priveste cu candoarea unei mame, vinul aburind te ademeneste cu adieri fine de scortisoara, paturile din lana te privesc ospitalier, pernele de la duci te invita la povesti inca nescrise in tihna incaperii calduroase.
Be First to Comment