Interviu cu Sun Green

Cine e Sun Green ?
Sun Green este un personaj simpatic cu o aparitie fulguranta intr-un film grozav, “Broken Flowers”, o mica florareasa in jurul careia se creeaza o scena de un umor aparte, un pic neasteptat, un pic suav, un pic negru. In orice caz, ceva disimulat, la care eu am ras grozav, dar imi pot imagina multi altii pentru care scena nu ar avea vreo conotatie umoristica. Sun.green e o intamplare la fel de neasteptata si de interpretabila, unul dintre acele lucruri care au nevoie de o anumita disponibilitate pentru a face un anumit declic. Pentru ca nu e ceva incorporat vietii mele. Pare a fi un satelit despre care nu pot sa spun prea multe lucruri – o anumita parte a personalitatii mele la care nimeni nu s-ar fi asteptat si care face nota comica in ansamblu, asa cum o florareasa cu numele Sun Green poate fi. Mai ales intr-o scena cu Bill Murray. Adica mai ales intr-un peisaj fara prea multe… orbite.

De unde vii, unde vrei sa ajungi si mai ales de ce? :)
Nu cred ca se poate raspunde cu sinceritate la o astfel de intrebare. Din punctul meu de vedere, este foarte greu sa realizezi cu adevarat lucrurile care ti se intampla, sau sa realizezi ce ti se intampla cu adevarat intr-un moment sau altul, intr-un pasaj al vietii sau in altul. Putem gasi tot felul de “ambalaje” pentru ce am facut, ce facem sau am vrea sa facem, putem folosi tot felul de nume, dar am senzatia ca nu au decat un fel de ratiune functionala, te fac sa fii mai individualizat si, in consecinta, mai eficient, mai explicit, mai responsabilizat. Dar la limita, pentru mine, toate numele astea nu sint decat nume si imi dau seama ca intotdeauna ceva imi scapa, ca niciodata nu stiu ce se intampla. Nu stiu de ce am facut lucrurile care m-au facut, nu stiu de ce voi face ce voi face. Intuitia imi spune ca important este sa inaintez de la un moment relevant la altul.

Care e background-ul tau, ce ai facut inainte de partea creativa?
Am “absolvit” o copilarie edenica ca toate copilariile, am terminat o facultate de filosofie si un master retoric in Imagine. Cred ca tot ce pot spune pana acum despre “background-ul” meu ar fi ca tine de o pasiune “identitara” – cred ca o pot numi asa – ceva mai putin specific  si ceva mai mult o nevoie de a face lucruri care sa aiba puterea de a-mi povesti despre mine mie. Din pricina asta, probabil, cand am fost mic m-am jucat pana peste cap, cand am fost un pic mai mare m-am revoltat pana peste cap si cand am fost suficient de mare am studiat pana peste cap. Iar satelitul “partii creative”, adica ceea ce fac pe Breslo, s-a nascut tocmai din nevoia de a defula in lucru manual atunci cand activitatea de baza o desfasori cu mintea. Un fel de metoda de igienizare mentala, sau de a-ti pune mintea in stand by atunci cand incepe sa iasa fum. E si ceva foarte zen in a croseta spirale:)

Ce mai exista in afara de “creatie”. Te mai ocupi si cu altceva?
De obicei ma ocup cu foarte putine lucruri si dintre astea, cele mai multe se petrec seara inainte sa adorm sau dimineata cand abia ma trezesc:). Nici de “creatie” nu pot spune ca ma ocup, mai ales dat fiind ca ceea ce fac implica mai putin creativitate, mai mult… pricepere. Sint un mare hedonist si un mare lenes si as vrea sa raman asa. Am avut suficiente ocazii sa vad cum poti sa dispari pe nesimtite in diverse lucruri pe care le faci sau, mai grav, pe care te pun altii sa le faci, cum te diluezi, cum te modifici dupa stereotipii comportamentale sau te falsifici in pusee neverosimile de originalitate. Cred ca exista pentru fiecare cateva locuri si lucruri ale lumii care sunt favorabile si care trebuiesc gasite.  Ma ocup cu cautarea lor.

Ai inceput sa privesti acest hobby ca pe o afacere?
Nu-l privesc nici ca hobby, nici ca afacere. Cum spuneam mai devreme, e o metoda pe care am gasit-o pentru a-mi detensiona mintea, ceea ce are un pic alte conotatii. Trebuie sa fie si ceva inclinatie naturala, pentru ca imi amintesc ca aveam o pasiune in a trece ochiuri de pe o andrea pe alta si in copilarie. Trebuie ca e si ceva tentatie comerciala, pentru ca altfel nu as avea un magazin pe Breslo. Oricum ar fi, nu e ceva care sa faca cu adevarat parte din tabloul vietii mele. Cel putin nu inca. E un pic disonant si nu m-am gandit cum as putea privi situatia asta altfel decat cu un ciudat umor. De altfel, nici nu ma gandesc la asta. Imi face doar placere. Imi plac situatiile ciudate.

Cum ti-ai caracteriza creatiile in 3 cuvinte?
Mici, colorate, comice.

Cum percep ceilalti creatiile tale?
Nu stiu. Pana acum am primit numai feedback-uri pozitive, dar nu sint niciodata in totalitate convinsa. Nu vreau sa zic ca cei care au cumparat ceva de la mine nu-mi spun cu adevarat ce cred – desi ma gandesc uneori ca poate dintr-o oarecare jena nu o fac, sper sa nu fie cazul – dar eu pe mine nu reusesc sa ma conving. De fiecare data cand fac ceva pentru cineva lucrez cu foarte mare grija si tin in palme rezultatul final de o suta de ori incercand sa-mi dau seama daca puteam face ceva mai bine. Sint foarte preocupat sa iasa cat de bine posibil, nu pentru ca ma flateaza gandul aprecierilor, ci pentru ca ma enerveaza foarte tare lucrul prost facut care impanzeste lumea noastra cea de toate zilele.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai invatat de cand creezi?
E putin fortat sa vorbesc despre ceea ce fac in termeni de creatie. Oricine impleteste sau croseteaza de obicei o face dupa pattern-urile “memoriei ancestrale”. Exista multe moduri in care poti face o floare crosetata, dar in principiu toate au fost deja demult descoperite:). Exista foarte multe tehnici pe care le poti combina in foarte multe feluri, si atunci te-ai putea referi la combinatorica asta ca la o creatie, dar ar avea destul de putin sens. Din punctul meu de vedere, adevarata creatie in genul asta de lucru s-ar situa la nivelul tehnicii – daca esti capabil sa inventezi un nou tip de ochi e ceva, e ca si cum ai inventa o noua litera in alfabet. Dar lucrul asta nu se intampla. Daca e vorba despre ce combinatorica poti scoate la iveala, adica ce fac si eu, mi se pare a fi un proces destul de sarac in semnificatii in sine. Mai important e sa fie ceva personal, o optiune la stereotipurile cotidiene.

Cu ce materiale lucrezi? Poti sa ne descrii procesul creativ si tot ce tine de acesta?
Cu procesul creativ e cum am spus mai devreme. De obicei cand fac ceva nou, ma gandesc la un anumit tip de om – ma gandesc la ce jucarii as vrea sa aiba copiii mei, la ce hainute as vrea sa poarte copiii prietenilor mei, la ce chestiute ar putea sta prin casa. La ce e mai mic si mai vesel. Cat despre materiale, lucrez cu firele pe care reusesc sa le gasesc. Am stat in diferite orase in ultimii ani si firele s-au schimbat odata cu ele. Romania oricum nu are o oferta deloc buna la capitolul asta. Dar asta e mai putin important.

Cum abordezi partea de business a activitatii tale ? Cum iti promovezi creatiile ?
Nu-mi place sa privesc situatia in termenii astia, desi imi dau seama ca e un aspect real si, in definitiv, simplu al deprinderii mele de lucru manual. Din fericire interfata Breslo este suficient de bine organizata incat sa reduca cogitatia la partea de business la cateva secunde de care ai nevoie pentru a completa niste casute. Am incercat varianta de blog, unde casutele nu mai exista, si mi-am dat seama ca nu pot face asta. Nu e potrivit pentru modul in care inteleg “satelitul” Sun.green. Mi-am facut si o pagina Facebook, dar mai mult tot asa, cu o pornire umoristica – am renuntat destul de rapid sa-mi postez lucrusoarele acolo si am inceput, in schimb, sa dau batai de cap prietenilor mei.

Ce sfat ai da unui incepator pe Breslo?
Sa faca fotografii foarte bune si sa situeze lucrurile pe care le face intr-un context – desi asta poate deveni destul de putin onest, mai mult manipulativ la un moment dat. Fiind si eu un oarecare incepator, ar fi bine daca mi-as asculta propriul sfat :)

Ce iti place cel mai mult la Breslo?
Faptul ca stimuleaza oamenii sa faca ceva cu mainile lor, e un lucru foarte important. Nu trebuie neaparat sa creezi sau sa fii artist, doar sa stii sa faci un lucru bine cu propriile tale maini. Cred ca asta te ajuta sa gandesti mai corect.

Care sunt primele 3 carti, filme, muzicieni/formatii si site-uri care inseamna ceva pentru tine?
Sexul si spaima – Quignard, Memoriile lui Hadrian – Yourcenar, Tentatia inocentei – Bruckner,2046 – Kar Wai, Coffee and Cigarettes – Jim Jarmusch, Caro Diario – Moretti, Tom Waits, Paolo Conte, Lhasa, dEus, spicuind dintre…

In zece ani te vezi facand …
Sunt miop, nu vad atat de departe :)