Ca orice lucru bine facut si durabil, si papusile s-au “nascut” in antichitate. In marea lor majoritate, figurinele omenesti reprezentau fete si femei, mai rar baieti/barbati (lucru valabil, de altfel, si in ziua de azi).
La inceput, nu erau jucarii, ci reprezentau obiecte religioase, insa babilonienii si egiptenii le-au creat si in acest scop. Papusile antice erau faurite din lemn, lut, oase, textile sau, mai tarziu din fildes si ceara.
Europenii secolelor 16-17 creau papusile din lemn, urmand ca in secolul 18 lemnul sa fie inlocuit si de ceara, care permitea modelarea trasaturilor faciale aproape de perfectiune, papusa prezentand si un “ten” apropiat culorii naturale.
Papusile de portelan, desi foarte fragile, au castigat in popularitate la inceputul secolului 19, deoarece erau mai usor de fabricat decat cele din ceara. Reprezentau, pana la vremea respectiva, adulti sau copii mai in varsta. In anii 1850, francezii au creat papusile “bebelus”, foarte scumpe cand au fost prima data introduse pe piata, astazi reprezentand articole de colectie.
Industria americana de papusi a luat avant dupa incheierea Razboiului Civil, si folosea o gama variata de materiale, care includea si papier-mâché, piele, textile si cauciuc. Spre sfarsitul anilor 1860 s-a folosit pentru productia de papusi si celuloidul, pana in anii 1950, cand s-a renuntat la acesta deoarece papusile erau inflamabile si culorile paleau in lumina solara puternica.
In anii 1940 si-a facut aparitia papusa de plastic. Care era mult mai rezistenta decat papusile confectionate din orice alt material. In plus, papusile puteau vorbi, puteau merge, puteau bea sau in zilele noastre… chiar inota.
Prin anii ’60 s-au nascut numitele “fashion dolls”, reprezentante de seama fiind Sindy si faimoasa Barbie. Aceasta din urma a fost imediat acompaniata de Ken, cat si de alti membri ai familiei Barbie.
Pentru aceste papusi, care reprezentau femei adulte sau adolescente, s-a creat o gama intreaga de tinute, casute, mobila, cai, masini, etc, care puteau fi cumparate separat.
Evident ca eu nu am detinut o papusa Barbie. Sau Sindy. Sau Bratz.Sau Cabbage Patch. Am ramas fara papusile mele “normale” de timpuriu, pentru ca mama mea nu a apreciat epidemia de rujeola abatuta din senin asupra lotului din dotare :), si le-a donat unor copii care s-a gandit ea ca le-ar trata mai ….aaa….respectuos :).
Insa imi aduc bine aminte ca cioparteam tot felul de materiale si le incropeam tinute mai mult sau mai putin durabile.
Descoperind din intamplare magazinul Tilli.n, m-a cuprins regretul ca papusile mele nu au avut norocul sa imbrace una din tinutele tricotate, atat de dragute, din acest magazin.
Am stat si m-am gandit ce as fi ales. Si m-am hotarat, probabil si din cauza ca azi a plouat neintrerupt, si cerul a fost trist, trist… ca intr-o adevarata zi de toamna – la o jachetica adorabila, insotita de un mini curajos :).
Daca papusa e mofturoasa,nici o problema. Avem si alte variante de culoare .
frumos articolulu,am rememorat,orele”de croit hainute” ,frumoase tinutele,Felicitari pt amandoua
daaaa, sunt super toate tinutele de papusi! mie mi-e ciuda ca nu ma mai pot sa ma joc cu barbie cand le vad!:D ati trecut si voi prin experienta de a croi haine direct pe barbie si devenea problematic sa le dai jos fara sa le descosi?
imi place foarte mult articolul! Iar toate tinutele tilli.n sunt foarte chic.