Imaginar…

Sa presupunem, prin absurd, ca tanara noastra, o numim aleatoriu, prin tragere la sorti din alfabet,  L., hotaraste totusi sa infrunte chinurile abominabile ale unei nunti ( nu pot sa ma pronunt inca daca o fi vointa liber exprimata sau amenintarea cu o arma!).

Trece peste bariere de cultura, peste stigmatele sociale, peste prejudecatile pe care nu le accepta nici in ruptul capului si, realizeaza, undeva pe la batranete, ca nunta nu consta doar intr-o rochie alba, 20 de porumbei care vad lumina dupa o saptamana sau un porc cu mar in gura pus pe masa.

Nunta, nedorita poate la o varsta frageda, se poate realiza si altfel, sau in alte circumstante si ca, e vorba despre ea si el, fara prea multe implicatii de tip sentimental vis-a-vis de altii, mai ales fata de mama-soacra.

Pe noi, in mod firesc, ne va bucura vestea, pentru ca realizarea imposibilului e imbucuratoare mai mereu.

Dar ce am putea sa ii daruim? Pentru ca o stim pretentioasa, ca orice mireasa.

Propunerea mea e aceasta cutie de la acsongor numai buna de condimentat sufrageria apartamentului in rate pe care intentioneaza sa-l achizitioneze. Se asorteaza perfect cu oceanul de verdeata ce razbate prin geamurile imense.

Casa de piatra L.!