Henrietta

Henrietta mai are, la ora actuală, încă 3 surori. M-am uitat cu atenție la fiecare, încercând să-mi închipui poveștile lor.

Pe Emma mi-am închipuit-o fată în casă, pe Julia o austriacă grozav de sănătoasă și rumenă-n obraji, pe Clara profă de balet.
Henrietta a fost singura căreia nu i-am putut pune o etichetă în secunda 2, lucru care m-a intrigat puțin. Asta nu înseamnă că pe surorile ei le-am nimerit – doar little-craftshop știe care e, de fapt, povestea fiecărei păpuși în parte. Cea de la început, pentru că sunt sigură că cel sau cea care se va bucura de prezența lor, își va croi [cum fac eu acum] propria fantezie.

La propriu, Henrietta e realizată  din materiale naturale – corp, hăinuțe, și chiar păr. E foarte mobilă, datorită scheletului de sârmă al membrelor [da, și ea poate fi o balerină foarte bună]. Detaliile sunt tratate cu o foarte mare atenție și acuratețe – admirați-i , vă rog, pistruii :).

Sau trandafirul prins în păr.

La “figurat”, e o tânără domnișoară, posibil aristocrată. E frumoasă, foarte bine îmbrăcată, cu mișcări pline de eleganță, însă puțin cam tristă. Se mai agață uneori de copilăria nu foarte depărtată, și sare un șotron imaginar, printre straturile frumos îngrijite din grădină. E obișnuită să i se reproșeze tot timpul ceva – de aceea nici nu o mai interesează ce. Sau de ce.

 Citește uneori puțin, visează  mult, se plictisește imediat, aleargă la pian, apoi se-afundă într-un fotoliu. Ar vrea mai mult –  să știe, să trăiască, să călătorească.

Însă părinții … 

Tocmai ce mi-a venit o idee – completați-i, plecând de la ultimul cuvânt, povestea.
Sunt curioasă ce ascunde Henrietta cea subțire în gândurile voastre.