De-ale polimerilor – Lecția de istorie

Ce este lutul polimeric?

Lutul polimeric (sau argila polimerică) este un material maleabil cu întărire la cald, făcut din PVC (un tip de plastic rezistent și ușor de lucrat, folosit în domenii variate, de la construcții până la haine).

Bazei inițiale de PVC (care este translucentă) i se pot adăuga plastifianți pentru a o face mai elastică, pigmenți pentru a o colora, kaolin (sau alți agenți) pentru opacizare și mică pentru efecte de perlă sau metalice.

Cum a apărut?

Bachelita, o formă timpurie de plastic, folosită atât în scopuri practice cât si decorative, a fost foarte populară printre designeri si a avut o formă timpurie de lut polimeric disponibil în kit-uri, dar baza de fenoli a bachelitei neîntărite era inflamabilă și producția a fost întreruptă.

Luturile polimerice moderne sunt bazate pe un compus plastic de modelat adus în atenția creatoarei germane de păpusi Kaethe Kruse, în 1939, ca posibil înlocuitor pentru plastic, care devenise greu de obținut la începutul celui de-Al II-lea Război Mondial. Pentru că nu era potrivit pentru a fi folosit în fabrica ei de păpuși, Kruse i l-a dat fiicei ei Sophie, care era cunoscută în familie ca ”Fifi”. Formula a fost vândută mai târziu lui Eberhardt Faber și a fost comercializată sub numele de ”FIMO” (FIfi’s MOdeling Compound) în onoarea lui Sophie Rehbinder-Kruse.

Între timp, la începutul anilor ’40 Zenith Products Company a fost înființată în Schiller Park, Illinois, USA. Zenith a început ca o companie care manufactura învelișuri pentru industria dispozitivelor de fixare: ceruri, compuși cu topire la cald și lacuri pentru izolație electrică. Produsul ”Sculpey” a fost formulat inițial pentru a fi folosit ca și compus pentru transfer termic – pentru a conduce căldura în afara centrelor transformatoarelor electrice. Însă formula nu a avut succes în acest scop, așadar compusul a fost pus de o parte temporar. Un vizitator al fabricii se juca cu o bucată din substanța ca un lut și a creat o mică figurină. Figurina a fost coaptă într-un cuptor dintr-un laborator de testare si astfel Sculpey a fost ”descoperit” ca și mediu de sculptură. Asta s-a întâmplat la mijlocul anilor ’60. Până în 1967 era manufacturat și vândut la scară mică în Statele Unite.

Istoria luturilor polimerice ca și medii artistice se întinde doar pe câteva decenii, spre deosebire de alte medii care au fost folosite de secole și au tradiții lungi. Asta înseamnă că este loc de multă inovație din partea celor care folosesc lutul polimeric. De multe ori ideile se nasc împrumutând din tradițiile altor materiale: metal, ceramică, sticlă, hârtie etc.

Bijuterii din lut polimeric fac acum parte din colecția permanentă a muzeelor de artă din New York, Boston, Philadelphia, Racine și altele.

Sursa

Branduri de lut polimeric

În România, cel mai cunoscut nume de lut polimeric este FIMO, acesta fiind adesea folosit pentru a denumi luturile polimerice în general (e un fel de Xerox al luturilor polimerice de la noi :D ). Fiind comercializat de o companie germană, este foarte ușor de găsit în Europa, sub toate formele lui și la un preț accesibil.
Magazine de pe Breslo unde găsiți FIMO: ZOXY, kokett, beadshop, loryshop.

Un alt lut polimeric foarte popular world wide, dar care pare să pătrundă mai greu la noi, este Sculpey. Unele tipuri de Sculpey sunt greu, dacă nu imposibil, de găsit în România.
Magazine de pe Breslo unde găsiți Sculpey: ZOXY, kokett.

Cernit este un brand de lut polimeric ce pare a se găsi la noi mai ușor decât Sculpey și despre care am citit numai de bine.
Magazine de pe Breslo unde găsiți Cernit: ZOXY, kokett, Ramira.

Care este preferatul vostru? :D Lucrați cu mai multe tipuri sau ați rămas fideli unui singur brand?

În articole viitoare voi scrie mai detaliat despre tipuri de luturi polimerice, despre procesul de coacere și despre instrumente folosite în lucrul cu luturi polimerice.

Până atunci, spor și inspirație! :D