Carmen e gazda voastra pe parcursul acestui articol si insista sa va duca intr-o calatorie in lumea ei: “Va invit pe voi, cei care citesc acest articol, sa imi vizitati locuinta, sau sa va plimbati alaturi de mine pe aleile unui parc batran si cu multa personalitate, sau pe stazi linistite cu curti pline de flori si pomi aurii (in aceasta toamna) sau , de ce nu, intr-o calatorie pe poteci de munte.
Da, ati ghicit, atelierul meu este si in locul in care lucrez (locuinta mea) dar si acolo unde imi gasesc inspiratia.
Locuiesc intr-un cartier care, desi este in Bucuresti, se “incapataneaza” sa ramana departe de tumultul orasului. Parcul , monument al naturii, care se afla la cativa pasi de locuinta mea, si-a pus amprenta nu numai asupra constructiilor dar si asupra oamenilor ce locuiesc aici.
Cred ca nu mai este nevoie sa va spun ca este oaza mea de liniste si de inspiratie!
Si iata ca am ajuns si la locul unde lucrez, pe care mi l-am amenajat in una dintre camere. Pot spune ca am avut sansa ca tehnica pe care o folosesc in crearea bijuteriilor sa nu presupuna folosirea unui spatiu generos astfel ca am putut alege locul care imi ofera ceea ce imi doresc: liniste, lumina, verdele copacilor si albastrul cerului din fata geamului . Este o adevarata placere sa lucrezi in ciripitul pasarelelor si sa asculti cantecul mierlei ( ei, da, atunci cand se hotaraste sa ma onoreze cu prezenta ei!)
Atunci cand simt nevoia de de o pauza, sau cand inspiratia hoinareste prin alte parti, petrec cateva minute “in natura”, adica pe balcon.
Nu, nu este parcul acolo! Este un colt din strada pe care locuiesc.
In privinta materialelor, le achizitionez de cate ori am posibilitatea deoarece nu acestea sunt cele care ma inspira ci le consider un suport al ideilor mele.
Marea majoritate a furnizorilor sunt de aici, de pe Breslo, ceea ce ma bucura si ma ajuta pentru ca imi fac munca mult mai usoara. Printre ele sunt si materiale primite ca premii la concursurile castigate si vreau sa ma folosesc de acesta ocazie pentru a le multumi, inca o data, tuturor pentru aceste gesturi deosebite!
Ma fascineaza tot ceea ce tine de lucrul de mana. Si nu ma refer numai la tehnicile de lucru cu margele de nisip si chainmaile pe care le vedeti in bijuteriile lucrate.
Imi place sa ma informez si sa experimentez tehnici noi . O mare parte din timpul meu liber este rezervata acestei activitati. Pentru colegele care au participat la concursurile moderate de mine, pe forum, cred ca nu este o noutate pentru ca am incercat sa le impartasesc cat mai multe dintre informatiile pe care le-am acumulat.
Sper ca, atunci cand voi stapani pe deplin aceste tehnici, sa pot sa le combin si sa le folosesc in ceea ce creez.
Pentru acest motiv am achizitonat o serie de unelte care sa ma ajute.
Laptopul este intotdeauna langa mine pentru ca este cel care imi raspunde la intrebarile la care nu primesc raspuns de la cei de langa mine, este si profesor dar si “animator”. Animator pentru ca imi place sa ascult muzica atunci cand lucrez si, cel mai mult, sa ascult… piese de teatru. Imi place sa citesc si ma bucur ca pot folosi timpul petrecut la masa de lucru ascultand adaptari radiofonice ale unor piese de teatru celebre. Rezultatul este excelent: lucrez , citesc si merg la teatru! Puteti incerca si voi! Sigur o sa va placa!
Dragostea pentru handmade mi-au insuflat-o mama si bunica mea. Ele m-au invatat, inca de cand eram mica, sa tricotez, sa crosetez si , mai tarziu, sa cos la masina. Si se pare ca au stiut cum sa o faca, deoarece acestea au devenit o constanta in viata mea.
Inspiratia, dupa cum v-ati dat seama, mi-o gasesc in absolut tot ceea ce ma inconjoara si care imi creeaza o anumita stare, un sentiment. Doresc totusi sa spun ca cea mai mare importanta o au baiatul meu ( pentru ca doresc sa fie mandru de mama lui!), toti cei dragi mie dar si oamenii frumosi (si nu ma refer la aspecul fizic). Pentru ei lucrez cu multa dragoste si ma bucur enorm sa constat ca mesajul transmis prin ceea ce creez ajunge la acesti oameni.
Cred ca acest lucru se intampla deoarece, atunci cand lucrez, nu urmaresc numai ideea ci ma gandesc si la persoana care va purta bijuteria, cum o va purta, cum se va simti in acel moment. De multe ori, schimb modelul initial din acest motiv.
Si pentru ca am fost intrebata despre numele magazinului meu, am sa va spun ca a fost ideea baiatului meu, Octavian, caruia i-am tricotat si crosetat multe hainute, atunci cand era mic. Desi acum lucrez bijuterii , am incercat sa le aduc mai aproape de semnificatia numelui magazinului pentru ca am dorit sa pastrez acest nume.
Si, ca o incheiere, “3cot” reprezinta, aici pe Breslo, ceea ce vedeti in micul meu magazin. Persoana din spatele creatiilor, daca doriti, o puteti cunoaste personal, oricand.
Ma simt norocoasa ca, in acest mod, am cunoscut oameni minunati din cadrul comunitatii noastre.”
Multumesc, Iulia, pentru invitatie!
Va multumesc tuturor celor care vor intra in universul meu citind acest articol! Bine ati venit!