Chocolat

Nu aș putea spune de ce, nu mă omor după ceai. Nu îmi vine deloc primul în minte când aud cuvântul “răsfăț”.

Desigur, beau ceai. Verde, neîndulcit. Sau de ghimbir, tot neîndulcit. Și mai rar, matcha – idem. Pentru mine ceaiul e o treabă sănătoasă, nu-mi plac cosmetizările aduse de comercianți, ori de consumatori. Zahăr, aromă de frișcă [?], florile de hibiscus care colorează căni și dinți – ce-s astea?

De ce am pomenit de răsfăț? Păi poate o fi din cauza lipsei de soare, de verde și de adiere de primăvară. Zăpada în martie mi se pare la fel de potrivită că și Crăciunul în Florida.
Așa că mi-am lăsat gândurile hai hui, că pe o vreme ca asta – pa! concentrare pe sarcini de serviciu.
Și de pe birou se uită la mine galeș o pungă de ceai verde. Nu, azi chiar nu. Necazurile amenințate serios [după spusele celor care se pricep] de către ceaiul verde, pot să se bucure un pic.
Eu vreau cappuccino cu o pisicuță desenată-n scorțișoară, vreau ciocolată amăruie sau un munte de amaretti.Și un Chocolat de la Melisea.

Sigur, nu se poate întinde pe altceva decât pe piele, miroase rafinat a ciocolată și alte bunătățuri [uleiuri de ricin, cocos, măsline, avocado; unturi de shea, cacao dark și din sâmburi de caise, ceară de albine,uleiuri esențiale de eucalipt, ylang ylang și geranium] și lasă în urma ei o piele fină, fină și îngrijită.

Nu văd decât o singură problemă : momentul Chocolat trebuie încadrat între o baie luuuuuunga și parfumată, și un somnic bun într-un pat călduros.  So, cum să fac ?!