Eu nu detin ceasuri. Nici de mana, nici de perete, de nici un fel. Cred ca din cauza modei asteia destul de enervante a atribuirii cat mai multor functii si functionalitati unui obiect de cele mai multe ori comun.
Desi sunt de parere ca pozele facute cu un telefon mobil -oricat de performant ar fi acesta- nu se vor ridica niciodata la nivelul celor facute cu un aparat de fotografiat…..sau ca televizorul incorporat in usa frigiderului nu va reda cu aceeasi calitate programele tale preferate…..sau ca placa de intins parul nu-ti va face manichiura atat de bine ca trusa multicomponenta si old fashioned (ok, nu am vazut inca placa cu acest “serviciu” , dar pe viitor cine stie? :) )….eu imi orientez activitatile zilnice utilizand ceasul telefonului mobil, sau pe cel al media box-ului. Of, comoditatea asta!
Dar daca m-as hotari sa imi achitionez un ceas, mi-ar place sa ticaie in noptile inghetate de iarna, cand cuibarita la caldura, alunec in lumea viselor treptat, cu fiecare tic-tac care devine din ce in ce mai prelung si mai estompat.
Cel pe care vi-l prezint astazi voua insa este silentios. Nu-l auzi facand tic-tac.
Nu e un ceas obisnuit, deci e de inteles. Creatorii Ceasurilor Muzicale astern implacabila scurgere a orelor pe discuri de vinil, in nuante de vopsea acrilica. Fiecare ceas este unic atat prin design, cat si prin istoria muzicala a discului suport.
Acesta , de exemplu, impleteste muzica secundelor cu un concert Luciano Pavarotti. Cand scriu aceste randuri, ma rasfat cu Nessun dorma, si permiteti-mi sa va rasfat si pe voi :).
ador acest magazin! :)
Va multumim. :)