A fost o vreme in care credeam in povesti.
Si totul parea mai usor si mai credibil. O vreme in care nu stiam sau nu puteam sa apreciez libertatea si puritatea spirituala desi le aveam in maneca. O vreme cand credeam ca totul e posibil.
Si acum cred ca totul e posibil. Insa expresia si-a schimbat valentele.
A fost un timp de care mama imi spunea ca trebuie fructificat in limitele sale maxime. Cu un suras superior si infatuat ii spuneam: ” Viata ta e diferita de a mea, prin consecinta sfaturile tale nu se aplica la o ecuatie diferita! ”
A venit un timp in care ii cer sfaturile si le cantaresc in favoarea ei.
Si ea imi spune ”Nu uita sa te intorci la povesti din cand in cand!”
Astfel incat, astazi, o sa citim impreuna o poveste turceasca cu anacosanzeana.
Avem nevoie de cate un final fericit din cand in cand!
vai ce frumos ai spus :) sa mai zici asa. Abia astept urmatoarele tale postari.
eh, imi e dor de mama!