De cand am vazut primele poze ale hainelor create de ea, am fost absolut fascinata de Vivienne Westwood. Ea era pur si simplu o prezenta spectaculoasa in lumea modei, o revolutionara cu tendinte anarhiste, The lady of Punk. Nu de putine ori creatiile ei au fost la granita dintre stil si obscenitate, sau a folosite surse de inspiratie si materiale de care alti designeri ar fi fugit urland…Am vazut insa imagini din colectia pe care a prezentat-o la Paris si am fost …nemultumita. Un student la vestimentar ar pica un examen daca s-ar prezenta cu asa ceva…A folosit cureluse peste sosete in loc de sandale, perdele de la cabina de dus legate de corpul unor manechine extrem de slabe care erau drapate ca sa semene cu o rochie , bucatele de folie de aluminiu ca ochelari de soare, paturi vechi legate intr-un fel de non-forma cu iz de fashion show post-apocaliptic.
V.Westwood raspundea unui reporter curios ca s-a lasat inspirata de criza economico-bancara din USA, si ca doreste sa fie o sursa de inspiratie pentru toate femeile care nu ma pot cheltui multi bani pe haine si doresc totusi sa fie elegante. Intrebarea mea este daca chiar avem nevoie sa ne arate un designer ca o perdea de dus poate fi folosita ca rochie…Nu stiu daca acest gen de reciclare nu este totusi exagerata. resursele planetei sunt esentiale si trebuie protejate , dar si vederea ar trebui sa ne fie destul de scumpa incat sa nu o agresam cu asemenea imagini.
Artista nu a precizat daca “superbele” modele se vor gasi in curand in magazine, si care va fi pretul acestor “opere” ale unei perioade de recesiune…Nu stiu care este parerea voastra, dar poate ca acest articol va va inspira sa va taiati perdeaua de la dus si sa o transformati intr-o rochie haute couture…
Eu raman o admiratoare fidela a colectilor mai vechi ale designerei si doresc sa cred ca alunecand in dus a rupt perdeaua si a dorit sa-i dea o oarecare utilitate.
Nu cred ca am putea face o rochie Haute Couture acasa, din moment ce sunt doar vreo 18 case de moda care au dreptul sa faca asa ceva. In plus colectia cu pricina e pret-a-porter.
Pe de alta parte, in ciuda titulaturii pret-a-porter, colectia imi pare mai mult un statement decat o invitatie la “hai la noi sa cumperi o rochie din bucati de plastic”sau “fa-ti rochie de seara din perdeaua de dus”.
E un mesajul acolo in spate care rezoneaza perfect cu VW pe care o stim.
Hai sa privim lucrurile in context si totul va parea mai putin aberant:
“DIY! Don’t buy my clothes. Well, if you are rich or can afford a stylist, you can get me. But if not, do it yourself. My idea is that you can mix charity, vintage, Portobello Road, pieces of Ikat fabric; wrap it all around yourself, use a handkerchief as knickers, mix safety pins and jewellery. But above all do something! Be optimistic!”
[Vivienne Westwood
sursa:telegraph.co.uk
pentru tot articolul–>link: http://www.telegraph.co.uk/fashion/main.jhtml?xml=/fashion/2008/10/01/efwestwood101.xml ]
Atunci cand un designer creaza o anumita tinuta vestimentara, el nu se gandeste neaparat ca acea tinuta va ajunge in magazine. Pentru el este un obiect de arta, cum pentru un pictor obiectul de arta este tabloul. E cam impropiu spus ca ORICE creatie de pe podiumurile de moda ajunge in magazine, nici macar in cele ale respectivei firme/designer. Unele lucruri sunt facute doar de dragul artei (!?). Si nu cred ca cineva, ajunge sa poarte tablouri in loc de haine, doar pentru ca asa este la moda!