Bagaj

Unii vin. Altii pleaca. Definitiv sau temporar.

Eu imi iau valiza si stau. Nu am de gand sa vin, nu am de gand sa ma duc. Pentru ca eu sunt aici dintotdeauna. Iar dusul e atat de firesc incat nu mai exprima vreo actiune mecanica ci o stare incontrolabila ce se intampla si atat.

Am de gand sa stau si sa ma gandesc bine unde sa imi asez bagajul atasat.

Poate la cineva care are suficient spatiu sa mi-l gazduiasca.

As vrea totusi sa il primeasca cu drag.

Si in dormitor. Nu pentru a-l vedea tot omul ce il viziteaza. Ci pentru ca e spatiul cel mai uzitat (cel putin de mine) si spatiul cel mai intim.

As vrea sa ii puna si picioare. Nu pentru fuga. Bagajele noastre nu dispar ca la companiile aeriene.

Ci pentru ca asa da mai bine ca piesa de mobilier. Cum e valiza de la StudioCaro.