Alergăm ca furnicile înnebunite după cadouri, după de-ale gurii, după autobuz. Striviți de greutatea plaselor de cumpărături, de grijile create de fluctuația de gaz care a dus la arderea cozonacului…
Astăzi voi împărtăși cu voi una dintre marile mele iubiri. Stați, nu plecați, că nu-i vorba nici despre rockerul din liceu și nici despre BonJovi. Nu că ultimul nu ar…
Fără să mă gândesc neapărat la petrecerile care se anunță – de Crăciun, de am-scăpat-și-de-data-asta-de-sfârșitul-lumii [deși nu e sigur încă, nu-i așa?], de revelion, de una și de alta, azi…
Am fost cuminte tot anul. Ok, poate au fost câteva mici scăpări. Câteva, mici. Mici de tot, mici cât bretonul unei furnici. De aceea scriu de zor scrisori către Moș.…
Îmi revine în memorie persoana mea de acum 10 – 15 ani. Și stau și mă întreb cum puteam să privesc cu un dispreț suveran micile mărunțișuri femeiești. Așa le…
Stătea înfrigurat pe-o bancă umedă din parc. Simțea și vântul și întunericul învăluindu-l treptat. Urmărea fulgii acoperind cu delicatețe urâtul cotidian, inspira cu nesaț aerul rece, cu un vag miros…
Cad încet, fără grabă, lăsând în urma lor o umbră colorată, ca o adiere, și trunchii goi, îmbătrâniți acum și parcă încovoiați. Rămâne câte un măr, când galben, când roșu,…
“Cad steluțe argintii Peste dealuri mii și mii, Iar brăduții cei vioi Parcă au hăinuțe noi” OuiOui, sigur au hăinuțe noi. Dar nu brazii, ci fetițele cuminți. Și cele mai…
De fiecare dată acord premiul “cea mai urâtă lună din an ” lunii noiembrie. Așa mi s-a imprimat mie în memorie. Octombrie cochetează încă cu toamna ruginie, decembrie….eeeeiiii, decembrie nu…
Privea întinderea de apă, răsfirându-i undele albastre cu degetele-i firave. Să între, să se afunde-n valurile unduitoare, să se înfioare sub răceala ei de dimineață? Sau s-o privească doar cum strălucește…
Leave a Comment