Aștept zăpada

De fiecare dată acord premiul “cea mai urâtă lună din an ” lunii noiembrie.
Așa mi s-a imprimat mie în memorie. Octombrie cochetează încă cu toamna ruginie, decembrie….eeeeiiii, decembrie nu are cum să fie deprimant și urât, nu? Curios, peste ianuarie și februarie se sare sprințar, avantajul lor fiind că deja fac parte din noul an și uite așa, neglijăm faptul că-s mai urâte decât noiembrie, de fapt.

Privesc pe geam, norii s-au îmbrățișat atât de strâns, încât și-au pierdut identitatea, în favoarea unei mase uniforme, gri, apăsătoare, amenințătoare.
Cu ce ne amenință? Cu ploaie rece-n stropi mărunți? Avem umbrelă. Cu fulgi firavi și oarecum sfioși? Îi așteptăm. Eu sunt atât de nerăbdătoare, încât mă și pregătesc. Nu, nicidecum cu schiuri și cu cel puțin vreo 3 fulare. Nu. Eu vreau reni, și globuri și beteală. Vreau stele, fulgi și scorțișoară. Vreau papion în SoftColours.

Și dintr-o dată  noiembrie nu îmi mai pare așa de trist.