Au trecut ceva ani de cand am incetat sa mai cred in povesti cu zane, ponei ce traiesc dincolo de curcubeu si broaste ce se transforma peste noapte/sarut patimas, in printi.
Insa nu ma consider nici genul pragmatic, mai bine infipta decat un stalp de beton armat in cruda realitate.
Continui sa visez. Dar visurile mele au capatat alte dimensiuni.
Am inceput sa cred in povesti cu si despre oameni, despre bunatate si sinceritate bruta. Iar cand nu e asa, intorc fata, inchid ochii, numar pana la trei si imi spun ca a fost doar un vis urat. Si, de fapt, visul meu frumos e realitatea.
Prefer oricand un om nescolit, cu o puritate, inteligenta si o sinceritate native in locul unuia cu ‘jdemii de scoli pe diploma , ce isi etaleaza qvasidesteptaciunea abuziv, crezand ca ma va face sa ma rostogolesc impresionata si gemand a uimire.
Prefer calitatile ce tin de educatie si personalitate. Prefer calitatile brute si curate.
La fel si decoratiunile pentru casa.
La fel si florile. Trandafirii de sera rar miros frumos.
Dear Cottage, as creste cu drag menta in conul tau primavaratec. Si nu numai primavara! Si nu numai menta!
Pentru ca imi plac formele brute si mirosurile adevarate. Cum ar fi mirosul de lemn si de verde.
Ce surpiza placuta! Casuta din padure s-a ascuns de emotie printre frunze tinere, verzi, vernale, vesele de unde multumeste frumos pentru aprecieri ;))