Sărbătorim 10 ani de existență cu un proiect fresh de tot numit #PrimaMie. Acest proiect se adresează artizanilor talentați pentru care cuvântul ‘banal’ a fost scos din vocabular, dar mai ales celor care doresc să pună pe picioare un mic butic creativ, dar nu au avut curajul sau instrumentele necesare.
În cadrul proiectului #PrimaMie, ni s-au alăturat nouă dintre cei mai talentați artiști de pe Breslo, iar astăzi îți prezentăm povestea Larrange.
Spune-ne puțin despre povestea ta. Cum arăta o zi din viața ta înainte să te apuci de handmade?
Program de 8-10 ore, cu pauză de masă, uniformă, norme de respectat și cu nimic creativ.
Care a fost momentul de turnură: cum ai ajuns în contact cu lumea handmade-ului și ce te-a convins să-i dai o șansă?
Concediul de maternitate a schimbat totul. Primul copilaș a pus punctul pe I și drumul a început.
Cum arată acum o zi din viața ta? Cum s-a schimbat viața ta de când faci ce-ți place?
Timpul trece foarte repede, iar săptămâna se termină prea ușor. Există perioade de calm, apoi vine agitația, comenzile, ședințele foto, noi idei care zboară și vor să ajungă primele în fata. Timpul trece fără plictiseala, fără prea multe pauze, dar la final de zi apare o oboseală plăcută pentru că s-a terminat încă o zi în care am facut multe și despre care pot să povestesc ceva frumos.
Cum s-a integrat Breslo în povestea ta?
Pai cu Breslo a început totul: cu primele poze facute în pat, fără lumini, fără aparat excepțional, cu multă rabdare și un an în care nu s-a întâmplat nimic spectaculos. A urmat apoi o reorientare către hainuțe. Cu ajutorul echipei, am început să facem poze profi, cu model – moment în care a început să se simtă diferența și am început să urcăm de la -sub nivelul marii- la parter, să zicem așa.
Au fost momente în care ți-ai dorit să renunți? Dacă da, cum ai reușit să le depășești?
Ohhh da, bineînțeles. Și acum apar astfel de momente și cred că sunt normale pentru că așa îți analizezi situația, drumul pe care ai mers, scara pe care vrei s-o urci. Cum ar fi dacă nu am avea aceste momente și am merge în mod constant? Am ajunge prea repede la finele drumului și nici așa nu-i bine. Bine, depinde și cum îți reintri în ritm după un șut – pentru mine funcționează un mesaj frumos, drăguț, care merge direct la suflet, niște materiale faine găsite cine știe pe unde, un film bun despre viață.
Dacă ai putea să-ți descrii stilul și creațiile într-un singur cuvânt, care ar fi acela?
Ceva colorat pentru cineva vesel de colorat.
Care sunt sursele tale de inspirație? De unde îți iei zvâcul creativ și ce te faci când se lasă așteptat?
Materialele, o doamnă pe stradă îmbrăcată puțin mai altfel, o poza dintr-o revistă, o vitrină, câteva momente la TV, iar seara, când nu adorm, câteva gânduri la rochiile mele. Dacă nu funcționează nimic și nimic, iau o pauza de câteva zile pe care le petrec cu ai mei.
Care este procesul pe care-l urmezi când pregătești o colecție nouă? Și cât durează acest proces? Îți impui un anumit calendar sau lași lucrurile să vină natural?
Îmi caut materialele sau mă găsesc ele pe mine. Când stau bine cu timpul, cutreier magazinele, iar după ce pun mâna pe materiale, îmi vin și ideile frumoase și începem să tăiem. Încerc să păstrez un ritm pentru că mă ține în priză și îmi place să fiu ocupată.
Ce te-a motivat să te înscrii că mentor în programul #PrimaMie?
Invitația venită de la voi, curiozitatea de la mine. Am văzut o oportunitate de a urca încă o treaptă și de a învăța ceva frumos.
De ce s-ar apuca cineva de handmade?
Libertatea de a munci, de a trăi, de a construi ceva frumos pentru tine și pentru ceilalți.
Unde vezi comunitatea handmade din România în 10 ani?
Pot spune unde mă vad pe mine peste 10 ani: mi-aș dori să am poate mai multe prezentari, să abordez mai multe stiluri, să lucrez cu materiale demențiale, să fac shootinguri desprinse din povești. Pe scurt, peste 10 ani, mă văd într-o poveste frumoasă, colorată, veselă și plină de multă creativitate fără sfârșit.
Be First to Comment