În zilele prea plate, în care nu-mi mai aud inima bătând de atata zgomot cotidian, când clipele trec încolonate și egale și respir în cadență soldățească, mă așez într-o bulă imensă și-mi dau drumul la vale, unde mă duce cărarea sau dealul cu iarbă și flori. Respirația se accelerează, zilele se amestecă între ele, inima bate nebunește, totul devine mai intens. Ajung la vale și o iau de la capăt până obosesc. Apoi zilele devin iarași plate, clipele egale, inima cuminte. Zorbingul se face cu porția. Inimile se modelează din lut, se pictează, se pun pe frigider sau se dăruiesc. Ca amintire a zilelor zglobii când sunt vii și stau să-ți sară din piept de încântare. VirginiaW ne arată cum.
multumesc :)
Vai ce bine imbini cuvintele!! Cam asa cum virginiaW potriveste culorile :-) .