M-a apucat o nebunie cu zmeura! De ce? De vina este colega mea de apartament care ne-a aprovizonat cu un borcanel de dulceata criminal de buna de zemura. Greseala mea e ca de fiecare data cand vine cineva in vizita, le prezint aceasta minune si evident nu vor refuza o felie, un biscuite, un pesmet cu dulceata…si uite-asa…in curand va fi o amintire.
Fiind fana fructului roz, am incercat si eu sa imi fac niste cercei, sa ma contopesc cu natura, dar nu mi-au iesit la fel de deliciosi precum ai AtelierBoem. Mie mi s-a pus pata pe aceasta pereche de cercei, dar acum daca investighez magazinul, observ ca e o cultura de zmeura intr-insul.
Cerceii astia imi amintesc de zmeura in starea sa naturala, cu structura sa bobita langa bobita, intruchipand perfectiunea naturii inca o data. E zemura aceea proaspata pe care o gasesti pe marginile potecilor, in gradina ta sau a vecinului:))), in culoarea usor translucenta datorita razelor soarelui varatic, asupra caruia te napustesti stiind clar ca te poti vatama in spinii tufisului.
Aceasta este doar o farama din amintirea unui copil pofticios transpusa acum in dragoste de dulceata si cercei roz deliciosi.
Ooooo, si parfumul acela! Il simt parca privind fotografia…
delicios articolul! multumesc :)
Fain! eu mi-am imaginat ca sunt bobite de rodie, ca seamana si cu ele…numai frumuseti si bunatati!