Zebrind

Ma intrebam ce se mai intampla in lumea zebroasa de pe Breslo. Si constat ca lumea paseste zebros, hotarat, cu ochii larg deschisi si cu mare atentie. CosulCuAte nu se rezuma la multe gheme imprastiate de pisici obraznice (ori eu asa imi inchipui, mereu, langa un cos cu ate, o pisica obraznica) si apoi adunate si impletite maiastru in forme felurite, ci are grija sa pasim frumos, colorat si vesel. Am dat desigur de tenisii zebrosi, in primul rand. Privirea lor directa si fara ocolisuri nu m-a lasat sa plec mai departe. Si acum, cand privesc in jos spre picioarele mele incaltate in dungi, sunt intampinata de aceeasi privire. Cand ma opresc in fata unei vitrine, studiaza si ei (tenisii sau ochii, cum vreti) cam care mai e oferta si bunul gust al amenajarii ei. Cand alerg dupa autobuz se ingusteaza si ei de efort si dupa ce ne urcam stau, rotunzi si mari, si-si trag sufletul odata cu mine. Daca ne intalnim cu cineva care nu ne place, se prefac ca dorm si atunci am niste tenisi dungati obisnuiti. Daca nu ii curat de praf, le apare o spranceana ridicata amenintator si daca ii plimb prin ploaie ma privesc cu repros. Uneori, noaptea, ii aud tropaind prin casa – cred ca se joaca de-a baba oarba, pentru ca intr-o dimineata unul era legat la ochi cu una din esarfele mele – aceea nu a fost o zi prea simpatica pentru bietii dungati. In rest, in mare parte a timpului se itesc de sub biroul la care muncesc si scriu, ca acuma. Tenisii vostri cum sunt, cand sunt?