Vremi apuse

Un an nou nout, cu surprize de tot felul care se vor dezvalui pe parcurs. Parca simt  putina nostalgie. Mai ales ca, nu mai tin minte prin ce intamplare, a ajuns in posesia mea o istorie a Clujului. Care, pe langa informatie, mai prezinta si cateva fotografii din anii ce s-au grabit sa treaca.

Stau si le privesc indelung, ochiul meu zapacit si uituc parca recunoaste locuri, cladiri, denumiri. Ma chinui sa fac paralela intre ce era si ce e acum. Nu reusesc, dar doar din vina mea, pentru ca la orientarea in spatiu sunt la fel de priceputa ca la politica. Adica deloc (ca sa spulberam orice dubiu :) ).

Privirea-mi staruie pe cateva din fotografiile care ilustreaza si cateva siluete ale unor doamne de epoca, care se plimba pe alei, cu umbrelute de soare. Tot le privesc si parca nu-mi vine sa cred ca e o fotografie, si nu un tablou.

Una dintre ele are o rochie de culoarea piersicii sarutate indelung de soare. Poseta din catifea neagra, adusa in prezent de Retrosophy, ar putea foarte bine sa ii fi apartinut.

O privesc si parca vad mainile in manusi de dantela care mangaie discret negrul de catifea.Doamna cu aroma de piersica se plimba gratios in ai ei ani ’20.

Poseta e aici si acum. In al ei an 2011. Asteapta ca alte degete lungi si fine sa se afunde in finetea ei. Probabil, pe undeva, mai exista si rochia cu talie de viespe.

Dar pana o vom gasi, poate  merge si o fusta scurta :).