Vreau sa fiu mare.

Doar cateodata.

Sa va exemplific: imi doresc sa fiu mare atunci cand ma furisez sa incerc rujurile mamei si as vrea sa le am pe ale mele, cand ma impiedic prin casa pentru ca nu port deocamdata 38 la pantofii cu toc, cand nu ma dumiresc de ce mama zambeste necontrolat si ofteaza indelung cand il vede pe tata si cand vreau sa pricep ce tot imi spune ca o sa inteleg cand o sa fiu mare.

E hilar, pentru ca daca ii arat ce am gasit la Daniela.Fashionstyle, ea o sa-si doreasca sa fie mica. Nu foarte mica. Doar pe la 8/12 ani. Dar imi e teama ca o sa ii placa mult prea mult sa fie mica si o sa ma puna pe mine sa fiu mare.

Nu, nu ma simt pregatita inca! Sau o fi asta doar un pretext sa refuz schimbul cu rujul, pantofii si intelepciunea?

Asa ca, pentru o vreme o sa ma multumesc cu capa mea de poveste londoneza. Bine, asta pana pleaca mama de acasa!