S-ar putea traduce prin :
a) recicland, prelungim viata pe aceasta planeta chinuita:
b) se duce incet si greu moda bijuteriilor clasice care trebuie sa moara odata cu tine (in urechi, pe degete si la gat)
Eu personal nu am beneficiat de gauritul urechilor, prunc fiind :) .
Din 2 motive : zice legenda ca tipam atat de tare, incat mama mea a exclus din start ideea. Si doi… tot mama mea a considerat ca mai bine lasa aceasta operatiune la alegerea mea, cand voi creste. Cand credeti ca mi-am gaurit urechile? Cu putin timp inainte de a schimba prefixul 2 :).
De aceea, astazi va propun un accesoriu inedit.
O brosa dintr-o piesa de puzzle reciclata, de la pixierust.
Sa fie destinata cardiganului tau gri… gentutei fetitei tale… palariei mamei tale?
It’s up to you to figure that out .
Imi este putin ascuns mesajul articolului, Bijuteriiwhatelse… :)… cu reciclarea am inteles… dar, sa fim putin seriosi!… cat la suta reprezinta procentul de “reciclare” prin bijuterii?… insa, oricat de precedat de zerouri ar fi acesta… este adevarat, ca reprezinta o atitudine laudabila, mai mult decat o mare realizare in a despovara planeta chinuita de deseuri ne/ greu biodegradabile…:)
Poate pentru mine este mai greu de inteles ce inseamna “bijuterii clasice”… pentru ca daca este sa ne luam dupa locurile unde le pozitionam acestea sunt cam aceleasi de la omul cavernelor incoace… urechi, gat, brate, picioare, trup, zone intime, cap, degete, limba… nu “fetele la moda” au inventat scarificarea, pierce-urile, ear strech-ul, podoabele din lemn, seminte, pene, frunze, flori, oase … sau orice alt material pe care noi doar il consideram mai altfel… singurele materiale care au intrat in forta sunt masele plastice… care sigur ar fi fost utilizate si de omul primitiv, daca ar fi beneficiat de asemenea materiale, data fiind usurinta cu care se pot folosi si prelucra (fata de pietrele semipretioase si pretioase… care sunt considerate asa, dincolo de relativa lor raritate, si datorita duritatii crescute, care necesita efort in prelucrare… sau fata de metale, care se stie ca inmagazineaza si ele efort mare pentru extragere si prelucrare)…
Gauritul/ piercecing-ul, scarificarea, tatuajele, purtarea unui anumit gen si forma de podoabe… au avut si inca au rol initiatic, ceremonial… ele se fac pentru a marca un anume eveniment din viata unui individ… apartenata la un grup… dar noi am pierdut aceste semnificatii… si nu este obligatoriu sa dam gauri in urechi fetelor inca de cand sunt bebelusi… de obicei acestea se faceau mai ales in perioada adolescentei, cand se facea trecerea spre maturitate… tocmai pentru a marca acest lucru…
Brosa lui Pixierust este reusita… :)… afirmatia din titlul articolului este corecta… viitorul mereu “incepe azi”… dar nu vad legatura intre ele si “planeta chinuita”… sau de ce ar trebui” sa moara” ceva?!… :)
Atunci hai sa te lamuresc .In ceea ce priveste reciclarea….pot doar sa spun ,recent venita din Vama Veche unde plaja prezinta mormane de pet-uri,pahare de plastic,tigari,cutii de bere/suc (asta in conditiile in care cosurile de gunoi sunt prezente intr-un numar suficient) …Romania nu stie ce e aia.Cat despre procentul mic mic mic cat o furnicuta ,pot doar sa incerc sa redau o chestie citita undeva(probabil ceva proverb) si anume „faptul ca nu poti face totul, nu inseamna ca nu trebuie sa faci nimic”!.
Bijuteriile clasice in acceptiunea mea sunt cele din materiale….tot clasice : aur ,argint si design mai mult sau mai putin (de regula mai putin) ingenios.N-am nimic impotriva acestor bijuterii decat faptul ca in opinia multora doar astea sunt bijuterii (hence….si gauritul urechilor fetitelor la 2 luni si plantarea unei perechi decercei de aur ,si “incrustarea” pe degetele doamnelor de o anumita varsta a 2,3,4 inele – dupa buget- pana la moarte,more or less).
3….era un articol de prezentare al unui produs ,in viziunea mea,evident.Informatiile prezentate sunt subiective,ca tot ceea ce tine de uman.Si daca modul de prezentare a fost atat de criptat….mea culpa.
Draga Bijuteriiwhatelse, este foarte dragut produsul ales de tine pentru a fi prezentat… mie chiar imi spune multe… iar ideea pe care o transmite o piesa de puzzle adaugata la tinuta unei persoane… poate sa fie aceea de mister… de unicitate si ansamblu… se poate merge pe multe asertiuni ale acestui simbol.
Singurul lucru este ca nu e musai sa facem mereu antiteze, sa ne pozitionam pe planuri opuse … incercand sa scoatem in evidenta valoarea a ceva, devalorizand altceva… asta chiar nu imi pare Ok… nu e fair-play… (in opinia mea)
Sunt constienta de lipsa de educatie ecologica a natiunii noastre… si nu numai… iar situatia de la Vama este si in Ceahlau, Bucegi sau Valea Cernei… este peste tot… Subliniam doar ca nu este totusi o solutie refolosirea diverselor deseuri…ci doar un mod de a atrage atentia asupra lor… pentru ca in esenta ele tot nebiodegradabile raman…. si intr-un final, oricat am incerca noi vor lua drumul tomberonului… povestea reciclarii de la tomberon incepe… :)
Eu prefer sa folosesc termenul de podoaba, incluzand orice obiect destinat “infrumusetarii” noastre… aici incadrandu-se si multe din creatiile noastre… fie ele din panglici, plastice sau aur… Cuvantul bijuterie, in limba romana are poate o semnificatie mai restransa, referindu-se, conform dictionarului ( dar asta nu inseamna ca este si foarte corect) mai mult la metale si pietre pretioase… dar semnificatia larga a termenului este totusi aceea de obiect destinat infrumusetarii… fie el din os, lemn, pene, diverse metale, pietre de toate felurile…Personal nu ma impieedic de cuvinte… considerandu-ma o fauritoare de podoabe si nu un bijutier… :)
Dar imi pare firesc sa prefer sa pun in urechile unui bebe aur sau argint, avand in vedere propietatile acestor metale (antibacterian, stabilitate chimica mare, raspunsuri alergice minime etc.), chiar daca eu nu apreciez in mod deosebit aurul, de exemplu, ca exponent al unui gen de snobism… dar nici nu as refuza sa il folosesc in diverse combinatii… cum as folosi si os, lemn, sfoara… sau orice alt material care “ar da bine” intr-un anumit context…
Ideea de durabilitate versus perisabilitate in cazul podoabelor iar nu vad de ce ar trebui sa fia asa accentuata… sunt posesoarea unui inel din lemn de peste 20 de ani… facut cadou de o amica antropolog care il are de la o populatie canibala din Papua…acum nu stiu daca voi cere sa fiu incinerata cu el… cu toate ca ar stimula un pic combustia… :) glumesc… dar pentru mine are la fel de multa “valoare” ca si bratara din argint masiv pe care o am de la bunica…. Nici aurul sau argintul nu sunt extrem de durabile… fiind metale destul de soft…pana la urma… depinde mult cum le apreciem si ingrijim…
Si poate, pentru multe din produsele de aici… includerea in categoria podoabelor nu ar fi tocmai rea, astfel creatiile scapand de “complexul” bijuteriilor, dar putand sa ne infrumuseteze tinuta si viata in continuare… :)
Nici nu stiu cum sa reactionez.Banuiesc doar ca ceva te deranjeaza ,si te deranjeaza tare.Eu iti propun sa nu te mai ascunzi dupa atatea cuvinte si sa imi spui ce.
Public,evident.
Nu vad rostul acestei dezbateri.Fiind persoane diferite,avem pareri si viziuni diferite asupra lucrurilor.Chapter closed.
Cam abrupt raspunsul de la cineva care se doreste formator de opinie… doreste sa traseze repere estetice… E mai simplu de prezentat un produs… asa cum este el… decat sa facem volte prin ecologizarea plajelor… sau sa ne expunem opinii in domenii pe care nu le stapanim cu prea mare siguranta… asta era tot… Si nu este nimic legat de o persoana anume, ci de un “stil” destul de amatoristic in care se trateaza problemele… no offence!
none taken.
banuiala confirmata :)
Sinceramente, L. alias Miss ”in/with plastic feels fantastic” , nu stiu cine e(ra) mai indriduit decat tine sa scrie articolul….stii cum se zice, cu o floare(de plastic) nu se face primavara, dar cu ….’n’…cu siguranta putem macar incerca!
Merci ca esti draguta BS :), as usual.Numai ca de data asta te contrazic,in sensul ca nu am scris articolul crezandu-ma expert in reciclare,ecologie si literatura.(doar fiinda am facut niste brose din plastic,al naibii de nebiodegradabile,oricat ma chinui eu,si care tot la tomberon vor ajunge).
Stii cum e…..cainii latra,caravana trece.
Ham ham. :))
banuiam eu ca nu-ti dai doctoratul pe breslo…mrrrr