Si cum as putea sa dau un raspuns concret cand ochii mei duc o batalie strasnica. Si nu se numeste strabism.
Cum as putea refuza licaririle de veselie ce-mi apar in ochi dupa ce am zburdat zglobie pe campii pline de verdeata si flori parfumate? Dupa ce am zburat usor pana in inaltul cerului de un azuriu salbatic si adanc? Si am coborat lin, sa fac ingerasi in iarba? dupa ce mi-am desfatat auzul cu susur melodios de izvoare cristaline?
Si cum as putea sa imi intorc privirea spre fereastra? E ca si cum i-ai da unui copil ciocolata, dupa care ulei de peste.
Sa admir diafanul frunzelor ce se desprind obosite din ram? Nu pot. Le prefer verzi. Sa ma bucur de un soare trist? Nu pot. Il prefer nastrusnic si iubaret. Sa ma apuc de scris poezii melodramatice inspirate de o toamna-n rasarit. Nu pot. Nu am talent. Nu ma inspira.
Asa ca nu-mi mai intorc privirea catre fereastra. Si ma vad cucerita de talentul poetic al Garianei. Nu are nevoie de cuvinte. Formele, culorile, imaginatia, mainile, apa, sapunul, lana, inspiratia ii sunt suficiente. Suficiente sa-ti descrie refugiul perfect.
Asa ca, toamna, pleaca, maine o sa-mi treaca!
… cu cat te-am platit?? ^^
Arta si talent, acestea sint calitatile Garianei
va multumesc :)
Calitatile Garianei sunt mult mai multe, insa pasiunea,devotamentul, arta si talentul pentru lana impaslita cu care pune in valoare creatiile unice si originale, sunt doar cateva dintre calitatile care le poti vedea cu ochiul liber fara a avea nici cea mai mica indoiala.
Ma inclin si eu, Gariana, in fata talentului si istetimii creatiilor tale! ;)