Una e prea puțin

Și 15 sunt cam multe.
La căni mă refer, la minunatele căni din care ne potolim setea, poftele sau recomandările specialiștilor în litri de apă/zi.

Nu le-am numărat pe-ale mele, nu știu dacă am 15 sau mai multe.
Dar știu că am albe, am verzi, am colorate, am transparente, am din ceramică, am pisici pe ele, sau nasuri și ochi, am pe birou, pe masa unde-fac-mărgele, la oglindă, lângă pat, pe televizor.
Nu e vina lor, desigur – ce vină să aibă cănile că eu sunt dezordonată, cam comodă [ar zice doamnele mai gospodine] și mare amatoare de dumnealor?

Și mai știu că nu am cana beakeramia.

Născută pe roata olarului, arsă în cuptor de 3 ori, glazurată cu materiale speciale pentru obiectele de uz casnic, decorată manual.
În nuanțe ciocolatii pe dinafară, în valuri de cappuccino pe dinăuntru.

Deloc întâmplătoare alegerea termenilor descriptivi pentru culori ;) .