Pentru ca Breslo ţine sau se vrea aproape de DIY, voi scrie câteva articole despre cum poţi să-ţi construieşti o realitate halucinantă, magică şi unde totul este posibil folosind aproape doar ţesături şi aţe.
Primul subiect pe lista de tutoriale este cosplay, strădania unora de a pune arta 2D din anime/comix/videogame în 3D. Ca şi cum realitatea ar fi alta şi ţi-o poţi construi singur cu ac şi aţă, foarfece, culori şi dacă devii tot mai priceput leduri, efecte de sunet, iar de aici încolo numai imaginaţia e limita. Nu că nu se pot cumpăra costumele, dar un cosplayer adevărat pune osul la treabă dacă vrea să devină o misterioasă, fragilă şi în acelaşi timp puternică floare de cireş (Sakura/Naruto).
Cosplay e un hobby împrumutat, aşa că dacă sunteţi maniaci naţionalişti nu e de voi. Dacă sunteţi manici naţionalişti care sărbătoresc Dragobetele cu inimioare de ciocolată puteţi găsi o formulă să vă bucuraţi de cosplay, puteţi să faceţi, bineînţeles un costum Mihaela.
Dar nu luaţi cosplayul ca ceva de împrumut, ci ca o descoperire, o trăsătură nouă a omului urban, născută mai întâi la Worldcon şi propagată în lumea întreagă. De la domnişoarele din Tokio până la gamerii de Resident Evil din Timişoara.
Sigur, pentru mulţi animeurile, jocurile video, filmele SF şi benzile desenate sunt o aiureală, o pierdere de vreme, o copilărie pentru adulţi incomplet dezvoltaţi sau chiar dovadă clară de nebunie. De cele mai multe ori cei care spun asta nici nu au urmărit/încercat/cercetat fenomenul, pentru că după cum ştim există probleme presante în societate, cum ar fi pâinea, politica şi educaţia copiilor. Iar dincolo de aceste probleme sunt cei care se dedau la practici dubioase şi care trebuie stârpiţi. Mai ales dacă, de exemplu, ar fi vorba de bărbaţi care poartă costume feminine şi machiaj pentru că animeurile abundă în personaje cu trăsături androgine. Sau femei grase în costume de Sailor Moon sau de Lara Croft. Pe de altă parte nu cred că există niciun fel de nemultumire la nivel global când vine vorba de cosplayeriţe nipone ca cele de mai jos. Căci fetishul, dragul de el, poate inmuia şi cea mai de piatră inimă.
Sursa foto: cosrain.com
Sursa foto: http://forums.gametrailers.com/
Bun, şi de ce? Pentru că haina face pe om, te schimbă, te transformă, face realitatea din jurul tău, alţii ca tine contribuie pentru a face totul mai adevărat. Felul în care cosplayerii manipulează realitatea diferă de la la unul la altul. Sunt cei care adoră un anume caracter, fie pentru că simt că personajul respectiv le seamănă, fie că vor să fie ca el, îi cunosc toate dedesubturile şi îi imită personalitatea. Sunt cei care s-ar îmbrăca în costum pentru a se preface că sunt altcineva, mai sunt cei care fac asta pentru că e fun şi trendy. Sau sunt cei care pun accentul pe creaţia 3D, pe reprezentare (Kipi, Koyuki, Miiko sau Hayase Ami, pe care le-aţi admirat în pozele de mai sus, sunt deja cosplayeriţe profesioniste) care dedică mult timp şi un buget considerabil pentru materialele frumose, croielile impecabile, accesoriile identice cu cele ale eroilor reprezentaţi într-un mod desăvârşit. Şi întâmplător şi sexy.
N-am fost atenta cine-i autorul articolului, dar pe masura ce citeam mi-am intarit convingerea ca nu poate fi decat ladyHLS! Foarte fain articol, teribil de sexi domnisoarele, primele, si tot teribile dar horor, celelalte:)))
Super fain articolul!! E despre o lume de care eu una habar nu am, pot sa traiesc si fara, dar ce ma fac daca nepoata-mea o sa fie, candva, cum se cheama ? “cosplayeriţa”… doar ii invata de mici, sa joace in piese costumati in veverite, copaci, vulpi, ursi, catei, pisici, ce urmeaza? … scrie mai sus…
ah, ce simpatica esti, un costum de mihaela! :)
Foarte fain articolul. Eu am nimerit anul asta din intamplare in Dusseldorf fix de ziua Japoniei, a fost asa de colorat, cu strazile pline de toate personajele posibile, m-am indragostit de copii aia turbati. Pacat ca nu pot sa va atasez poze, caci l-am vazut pe SuperMario in persoana, si nimeni care vede poza nu ma poate contrazice :D
Cand vom citi partea a doua?
in cadrul miniseriei voi mai scrie despre gothic lolita, homemade heroes si sa vedem ce mai imi trece prin cap sau rasare la documentare. voiam sa bag aici despre lolita nipona, dar imi amintesc ca era un comentariu aici pe blog la un moment dat despre tipul asta de costumatie(daca nu cumva chiar tonycat era comentatoarea :P), asa ca am zis sa ii rezerv un capitol separat pe care il voi posta joi.
Nu am comentat nimic, eu vreau sa invat ce inseamna “Gothic Lolita”, s-au scris deja 2 articole frumoase dar pentru mine subiectul de abia s-a deschis…. asa ca, va rog, ” I want more!” cum bine a zis vampiritza Claudia
Ah, ce mi-ai citit gandurile cu articolul asta! :D De cateva zile ma tot gandesc ca abia astept sa am posibilitatea sa lansez o provocare pe aceasta tema. :P Putem considera creatia de costume pentru cosplay ca si creatia unor lucruri la comanda. E ca si cum clientul iti spune EXACT ce vrea. :D
Cosplay-ul e ceva destul de nou pe la noi, comparativ cu alte tari. Asta nu inseamna decat ca noi putem profita din plin de curent. :D Numai eu stiu de cate ori am vrut sa particip la o intalnire a iubitorilor de anime sau jocuri video echipata ca personajul preferat. Dar mereu erau costumele prea scumpe sau de prea proasta calitate sau transportul era mult prea scump pentru Romania. Acum, orice as vrea, stiu ca am la cine sa apelez! :D
Cosplay-ul inspirat de jocuri video e un pic diferit de cel din anime-uri, pentru ca are mai putine haine “normale” si mai mult armuri. Ca asta http://rafa-agr.deviantart.com/art/Warcraft-Sylvanas-Cosplay-183512504 . Poate o sa scrii si ceva legat de asta intr-o zi.
Si presimt ca nu e nici o intamplare ca sunt sexy. Majoritatea mangaka-ilor (cei care scriu povestile si deseneaza personajele) sunt tineri barbati. :P
OK, trebuie sa ma opresc. :D Imi place prea mult subiectul!!!!!!!!!!! :P
glumeam, tonycat, cat despre articolul ce va sa vina, va fi pe masura mea (eu sunt mai mare si mai infioratoare, deh, hehe), nu va relua info, ci va fi despre reinterpretare in stil cosplay. ca daca nu l-au citit pe platon uite, in loc sa se dea cu oja rosie la picioare, japonezii fac lolita turbata, mi-a placut cum a spus arabela :), adica iti trebuie ceva balls sa umbli pe strada tot asa http://haru-in-wonderland.blogspot.com/ (gagica asta e poloneza parca, but still).
gems, cat entuziasm ma incanta…
nu stiu ce as punea sa scriu despre armuri(eu scriu despre relatia dintre corp si obiect – o sa ma gandesc), dar sunt sigura ca daca ma straduiesc imi ies. cred ca asa gandeste orice cosplayer si pune osul la treaba. ca sa nu mai zic, ca daca iti ies costumele, dupa aia poti sa-ti faci singur hainele de toata ziua.