Traista ciobanului

Se aude cântec de fluier și murmur de stână care ne invită să ne apropiem.

Când după urcușul muntelui care ne ostenește ajungem în sfârșit la stână, suntem bucuroși să întâlnim oameni primitori pe care să îi salutăm cu entuziasm.

La ora prânzului, baciul pregătește mâncarea pentru ciobanii care se întorc cu oile, ne îmbie și pe noi cu balmoș, caș și mămăligă. Din ceaunul pus pe foc, se aude deja clocotul laptelui din care vom gusta cu bunăvoința orașeanului care cumpără laptele în carton.

Linguri de lemn și strachini de lut ne sunt împărțite cu voie bună.

După ce se termină prânzul, ciobanii se odihnesc cât să ne spună câteva povești despre urși, cerbi, lupi și alte aventuri prin care au trecut de-a lungul timpului.

Aceasta ar fi și povestea unei excursii la stână într-o zi de vacanță.

Iar când revenim pe strazile prăfuite ale orașului, imaginile acelor poteci care ne-au purtat pe pantele line ale munților ne cuprind asemenea unui dor pentru natură și autentic.

Ne amintim și de traista coibanului pe care am văzut-o purtată pe umărul trudit, pe care am cerut curioși să ne-o arate și care am aflat că a fost țesută de mâinile unei străbunici din satul natal.

Din dorința de a recrea o parte din acel univers tradițional, de a purta o traistă decorată cu elemente și detalii de folclor românesc sau de a folosi anumite obiecte cu iz veritabil popular, facem o vizită prin magazinele de pe Breslo unde găsim minunate exemple de creație și meșteșug potrivite așteptarilor noastre.