Anii ’20, cunoscuţi în istorie ca „The Roaring Twenties”, „Les années folles” sau „Deceniul Furtunos”, reprezintă o decadă marcată de dinamism cultural, social şi artistic. Primul Război Mondial se sfârşise, lumea cunoştea o perioadă de creştere econimică şi dezvoltare industrială, iar descoperirile şi invenţiile vremii păreau să facă totul posibil. Toate aceastea marcau intrearea într-o nouă epocă, aducând schimbări în stilul de viaţă şi cultură.
Suntem în plină perioadă Art Deco, muzica jazz înfloreşte, se dansează charleston şi foxtrot, filmul mut este în perioada sa de glorie, expresionismul şi suprarealismul domină în artă, Republica de la Weimar e în plină efervescenţă culturală. Nu este de mirare că anii ’20 sunt deceniul în care şi moda a intrat era modernă. Femeile au obţinut dreptul la vot, statutul lor în societate era în plină schimbare, deci este oarecum firesc că s-au eliberat şi de hainele rigide pentru a adopta ţinute mai lejere, dar în acelaşi timp mai revelatoare.
Femeile tinere, la modă, din această perioadă erau denumite “flapper girls”. Acest „nou val” de femei purtau fuste scurte (a nu se întelege greşit, fustele erau scurte pentru standardele epocii – în anii ’20, lungimea fustei a rămas mereu sub genunchi), purtau părul scurt, se machiau (până atunci, machiajul fusese asociat cu „femeile cu moravuri uşoare”), ascultau jazz, fumau, beau, conduceau automobile, şi în general afişau dispreţ pentru ceea ce era atunci considerat „comportament acceptabil”. Dar curentul vestimentar pe care-l promovau nu a rămas rezervat doar tinerelor rebele, femeile respectabile adoptând şi ele acest look (evident, într-o formă mai „cuminte”).
Chicago, 1922 – tinere arestate pe plaja pentru ca purtau costume de baie indecente (sursa)
De altfel, stilul fetelor flapper a reprezentat sursă de inspiraţie pentru designeri, reinterpretările moderne ale acestui look fiind şi azi prezente în creaţiile marilor case de modă – Gucci, Louis Vuitton, Dior, Gaultier, toţi au avut în ultimii ani o colecţie influenţată de estetica anilor ’20, dovedind că acest stil nu va fi niciodată complet demodat.
Rodarte, Reyes, Dior, Reem Acra (sursa)
Vuitton, Gaultier, Gucci (sursa)
Dar cum a luat naştere acest stil?
Dacă în perioada de dinaintea Războiului, silueta ideală feminină urmărea linia literei „S”, cu talia subţiată până la extrem de corsete şi bustul proeminent, moda anilor ’20 promova o siluetă dreaptă, şoldurile şi bustul erau acum aplatizate pentru a obţine o alură androgină, băieţească, cunoscută sub numele de „Garçonne”. Acest stil a apărut ca rezultat a tendinţelor franţuzeşti, mai ales cele promovate de Coco Chanel, precum şi popularizarea dansului ce acompania muzica jazz.
Rochiile aveau talia coborâtă pe şolduri şi lăsau deseori braţele descoperite. Puteau fi drepte şi largi (în stilul chemise) sau largi şi pline în partea de jos („robe de style”, promovat de Jeanne Lanvin), iar lungimea lor era variabilă: scurte până la genunchi, lungi până la glezne, şi orice lungime intermediară, începând să se poarte şi tivurile asimetrice. Apar pliurile, încreţiturile şi fantele, pentru mai multă libertate de mişcare. Iar dacă fusta se ridică, începe să se dea mai multă importanţă pantofilor şi picioarelor. Devin foarte populari pantofii cu o baretă (mary-janes) sau în forma literei „T”, iar ciorapii (de mătase) devin indispensabili.
“Robe de style”, Lanvin, La Gazette du Bon Ton, 1922 (sursa)
Se purta părul tuns scurt, drept, stil „bob” (a la Louise Brooks), sau ondulat („Marcel wave”). Femeile care nu voiau să fie atât de rebele încât să-şi tundă părul – să nu uităm, este probabil prima dată în istorie când femeile poartă părul scurt – purtau părul prins într-un coc la baza capului, prins cu agrafe şi piepeteni ornaţi. Un accesoriu foarte popular era o bentiţă purtată peste frunte sau în păr, deseori accesorizată cu pene sau mărgele. Pălăriile cloche, lipte de cap, care înrămau faţa şi uneori ajungea aproape să acopere ochii, erau şi ele foarte la modă. Machiajul era unul destul de puternic, ochii erau conturaţi cu negru, faţa pudrată pentru un ten cât mai alb, buzele roşii, punându-se accent pe conturarea „v”-ului buzei de sus.
Bijuteriile purtate aveau amprenta stilului Art Deco, un stil ornamental, caracterizat prin bogăţia de elemente, formele geometrice riguroase, simetrie. Temele de insipraţie cuprindeau Egiptul faraonilor, Africa tribală, Orientul îndepărtat, Cubismul şi Futurismul, natura stilizată prin forme geometrice. Trecuse vremea cameelor, tiarelor şi lavalielelor victoriene. Acum se purtau coliere lungi, din mai multe şiruri de mărgele, brăţări bangle, inele mari, broşe îndrăzneţe.
Stilul „flapper” marchează apariţia femeii moderne, iar „Deceniul Furtunos” – un moment de cotitură în istorie (nu doar a modei). O perioadă plină de exuberanţă, strălucire şi glamour, care ne fascinează şi azi.
superb articolul si foarte bine alese obiectele :) felicitari!!
Excelent articol.
Multumesc pentru adaugare! Este perioada mea preferata din istoria vestimentatiei. SI am sa revin cu mai multe palarii in acest stil.
superfaina epoca, articolul a prins din esenta vremii… in alta viata am fost si eu pe acolo, poate de aceea sunt mereu in cautare – pe Breslo se mai gaseste cate o urma de parfum gen ,,C’est la vie “…da…
Articol care merita felicitari! Bine documentat si frumos prezentat.
Pentru a fi in ritm cu epoca, putem asculta “This is my song” – Charlie Chaplin. :)
Multumim autoarei articolului pentru atribuirea lucrarii noastre aici :).
Cu drag,
Anna Popova )
Va multumesc mult pentru aprecieri, ma bucur mult ca v-a placut articolul!
Este si una dintre perioadele mele preferate, ma bucur sa vad ca nu sunt deloc singura :)
@anitabdesign : mult succes la noile creatii!
@accesorii.bijuterii : exact, un fundal sonor lipsea articolului! mersi :)