Te-am mirosit eu!

Sunt o persoana vizuala si olfactiva. Cred ca si tu!

Mirosurile ma incanta si ma dezgusta, imi trezesc doruri de ceva sau de cineva, ma fac sa visez. Imi provoaca senzatii intense situate la extreme, dar in nici un caz nu ma lasa indiferenta.

Miros bucatele inainte de a le servi, pot sta minute bune doar adulmecand izul ploilor de vara, ziarelor abia iesite de sub tipar sau al lemnului neprelucrat. Imi indrept nasucul chiar si catre florile artificiale.

Presupun ca totul e animalic sau doar o modalitate de a stoca informatii. Amintirile mele sunt legate strans de simtul asta, si de cate ori simt ca ceva cunoscut imi invadeaza spatiul olfactiv, mintea ma poarta prin locuri in care am mai fost, la senzatii pe care le-am trait. Incerc  intr-o secunda sa-l reperez in sertarasul unde amintirea echivalenta zace hibernand. Prefer sa ma intrebi ce culoare purtai ultima data cand ne-am intalnit si mai bine iti spun ca miroseai a liliac, decat cum te numesti.

Nu imi plac imaginile abstracte decat in cazuri rare, iar Picasso nu naste in mine admiratie. Imi plac imaginile reale, pentru ca puterea de a reda cu acuratete natura e printre calitatile artistice pe care le admir cel mai mult.

Ma intreb, daca as avea o pernuta de la FetesDesTissus, as sta mereu cu nasul in ea, incercand sa depistez mirosul suav al mognoliilor proaspat inflorite? Pentru ca imaginea imi pare atat de veridica incat as sadi o primavara in apartamentul ceausist, doar prin asezarea pernutei intr-un punct strategic. Si daca as inchide ochii chiar si pentru cateva secunde, m-as trezi inconjurata de copaci robusti cu flori diafane insa puternice. Iar porumbeii ce s-au cuibarit in aerisirea mea de la bucatarie m-ar insoti nespus de bucurosi.