Tainele Boiangeriei – Episodul 7 – Pelinul

Ierbar & Reţetar

~ carte despre răsfăţuri cromatice şi alte simţuri ale Bucuriei ~

     Aşa se numeşte caietul în care păstrez florile presate, mostrele de lână vopsită şi reţetele de vopsit cu plante. Am ales special această formă alungită, mi se pare infinit mai interesant să răsfoiesc paginile luuungi şi albe. Are coperţile tari şi un elastic care să ţină caietul cuminte, să nu-i zburde foile. Plantele presate încap perfect în această formă alungită, iar foile tari îmi permit să lipesc şi să pictez în voie. Este un jurnal de soare, un crâmpei de viaţă, un jurnal de culori şi reţetar de bucurii presate, un vis colorat cules de dimineaţă – aceastea au fost câteva din sugestile pe care le-am primit pentru numele caietului şi fiecare titlu e pefect în felul lui! Fără prea multe cuvinte, vă arăt primele file din el.

Urmează să adaug reţetele de la sânziene şi…

      PELIN – Artemisia absithium

      Pelinul se găseşte frecvent pe marginea drumurilor sau în pajişti şi îl putem recunoşte după tulpinile înalte şi după culoarea specifică a frunzelor – un verde albicios – distingându-se uşor între alte plante.

     Recoltăm partea aeriană a pelinului, deoarece vom folosi la vopsit atât tulpina cât şi frunzele. Tăiem plantele în bucăţi de circă 5-10 cm, într-o oală, folosind foarfeca, şi le acoperim cu apă. Le punem la fiert timp de 1 oră, apoi strecurăm resturile vegetale, iar în soluţia rămasă adăugăm 1 lingură de piatră vânătă (sulfat de cupru) pentru fiecare litru de soluţie rezultată. Introducem materialul natural pe care vrem să îl vopsim şi punem din nou oala pe foc mic timp de 20-30 minute. Scoatem materialul, îl spălăm în mai multe ape şi îl punem la uscat. Va rezulta un verde oliv foarte frumos, care se mulează perfect pe sufletele îndragostiţilor de natură.

Foaie verde şi-un pelin,

Eu semnez Diana Călin! :)

[[[REMBRANDT]]]