Tainele Boiangeriei – Episodul 14 – Porumbelele

     PORUMBARUL – Prunus spinosa

     Se făcea că era o dupămasă frumoasă de toamnă, când m-am dus în vizită la o dragă prietenă ce tocmai mesteca în oala cu dulceţuri experimentale. Domnişoara prietenă culesese de la margini de pădure o plăsuţă grăsuţă de fructe cu gust puternic astringent – porumbelele. Unii dintre voi poate nu au auzit niciodată de aceste fructe de pădure, dar vă spun eu că există, sunt mici şi albastre, asemănătoare cu afinele. Iată aici ce spune wikipedia despre porumbar, arbustul care ne dă porumbelele, iar mai jos o poză cu fructele în cauză:

     Fructele spălate au fost puse la fiert cu puţină apă, apoi date prin strecurătoare, astfel încât să se aleagă pulpa de pieliţă şi sâmburi. Aici a intervenit mintea mea aflată mereu în căutare de vegetale care să vopsească textilele naturale şi am rugat-o să îmi pună resturile vegetale la pachet, acasă, să experimentez puţină cromatică.

     Aşa am ajuns acasă, am pus în oală 1 parte resturi vegetale de la porumbele – pieliţe şi sâmburi – şi două părţi apă. Le-am fiert 15 minute, apoi le-am strecurat printr-o bucată de textil, pentru a elimina resturile foarte mici. Am adăugat 1 ceaşcă de oţet şi o ceaşcă de sare grunjoasă pentru fiecare litru de soluţie rezultată. Am luat 3 eşantioane de diferite fire naturale şi le-am pus la fiert, la foc mic, timp de 30 minute, în baia de vopsit. Iată rezultatul:

P.S. Nu fiţi invidioşi pe mica mea maşinărie acţionată manual de manivelă, veche de prin anii ’60, care îmi deapănă ghemele atât de frumos… ;)