Dacă mi-aș aduce aminte dimineața ce-am visat, probabil nu mi-aș începe zilele foarte bine. Am această bănuială.
Dar să privim partea bună a lucrurilor, așa am posibilitatea să încropesc repede un fel de vis, chiar cu câteva secunde înainte să deschid ochii.
Cel de azi se desfășoară într-un loc călduț [nu-mi dau seama unde], în care miroase extraordinar și face parte din categoria celor care vrei să țină…și să țină… să țină la nesfârșit.
Simt că sunt înconjurată de norișori pufoși de bezea, patinez pe lacuri de mascarpone, mă împiedic de munți de frișcă și surâd dulceacrișorzemos bobițelor de zmeură.
Pe undeva mă urmărește un sentiment de vinovăție, dar nu e ceva cu care să nu pot trăi :).
Lumina de afară pătrunde și în vis, așa îmi pot da seama foarte bine unde sunt.
Stau liniștită lângă Cuptorul lui Robert și aștept să fie gata tortul Pavlova, cel cu zmeura de care v-am mai povestit.
Între timp mai gust o cremă, îmi bag nasul mai ales pe unde nu am voie, mă gândesc că oare ce mi-ar mai lipsi?
Un abonament la sală!!!!!!
[Ah, asta înseamnă că m-am trezit].
Mie imi e si teama sa imi deschid favoritele ca apare torul asta!