”Draga motanel,
Pucelusul meu scump, iubirea vietii mele pustii fara tine, sensul existentei mele mizere si raza mea de soare obosit …etc. (ai inteles ideea pana aici).
Stii cum iti spuneam eu mereu sa nu imi aduci trandafiri? Iti aduci aminte. Trebuie sa iti amintesti ca de atunci nici ca mi-ai mai venit acasa cu vreo floare sau macar vreo frunza de brusture.
Cu drag iti spuneam asta. Cu drag iti spuneam si ca nu sunt chiar florile mele preferate si ca sunt putin cam ”comerciali”. Nu asa ”speciali”, ca mine. In alte cuvinte ca, daca mai vii cu trandafiri, te pun sa dansezi descult pe tulpinile lor. Ah, doar ma prosteam. Vroiam sa spun pe petalele lor. Si eu as fi dansat pentru tine. O lambada senzuala.
Iti spuneam ca sunt prea fragili pentru mine si ca mai bine iti investesti finantele in niste margele/cercei care nu se usuca.
Si ca nu e necesar sa impresori asternuturile cu petale de trandafir. Ca nu tu pui mana pe matura. Ci stai cu burta la bec si astepti sa fac menajul dupa actele tale de romantism feroce.
Ah, stiu ca in momentele alea raspunsurile tale au fost: bine, data viitoare iti aduc o floare asemenea dragalaseniei tale: carnivora. Sau : daca ti-oi mai lua cercei sa te spanzuri cu ei. Sau ca patul a devenit neincapator pentru doi romantici si unul trebuie sa doarma in balcon, sub clar de luna.
Baby, astia suntem noi si asta e dragostea noastra cu nabadai.
Dar uite, iti scriu pentru a reconsidera cele spuse pana acum.
Daca o sa mai ai accese romantice, te rog sa imi iei trandafiri.
Numai sa fie de la Stella.
Si sa fie perne.
Pentru ca nimic nu ma incanta mai mult decat dragostea ta, achizitiile pe banii tai si somnul.
Cu drag,
Vesnic a ta ( sau pana ma dai afara) Eugenia”
Savuros!
:))
Minunat articolul! Felicitari Eugenia! Iar trandafirii perne sunt adorabili …..
Foarte dragut articolul! L-am citit cu zambetul pe buze :)!