Recalibrarea obiectelor

Plasarea unui obiect într-un alt context decât cel căruia îi este destinat datează ca artă de aproape o sută de ani, de la pişoarul lui Duchamp. Pe atunci, contextul unei galerii de artă îi oferea obiectului comun un nou statut, el putea fi observat şi contemplat.

Strategia lui Duchamp era una manifest, statement cum am observat că le place breslaşilor să spună, când cerea să fie admirat tocmai maculatul, insalubrul, impudicul pişoar. Cum manifestul are şi el un rol, acela de a întrepta privirea spre perspective noi, mai bune şi mai interesante, cu timpul, tot felul de obiecte au fost luate în vizor, acest tip de artă (found art, ready made, trash-art, etc.) găsindu-şi loc în continuare în galerii şi nu numai, odată cu intrarea obiectelor comune în galerii, limitele dintre arta şi viaţă s-au diminuat. In fine nu vreau să fac un articol de enciclopedie şi sunt sigură ca vi s-a intamplat vreodata să va contemplaţi patul nefăcut, modul în care s-au rasucit cearşafurile, hainele care s-au adunat pe la colţuri, punga cu şosete rasturnată în gogoloaie colorate…

Colier din flacoane si prospecte de medicamente. Sursa foto rubyreusable

Astfel, cu arta la orice colţ de stradă şi cu patul nefăcut în galerie, spaţiul bijuteriei devine locul cel mai potrivit pentru a recalibra un obiect, un ceas vechi care sta aruncat in vreun sertar, un fermoar care altfel e ascuns sub material sau spalatorul din metal pentru vase. Cel mai grozav însă mi se pare regândirea gunoiului, care sigur că se poate încadra în tendinţele eco, dar gunoiul tot gunoi este şi ce poate fi mai frumos decât gunoiul preţios(am lipici la rime).

Mihaela-Chiorean

sursa foto flickr user dortheKR

pixierust

badaboom

sursa foto katecusack.com