Prima ninsoare

˝A-nceput de ieri sa cada

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.˝

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi rezoneaza  in minte versurile lui Cosbuc, la fiecare prima ninsoare a anului. Indiferent daca fulgii devin vulneabili in fata pamantului inca viu si cald, indiferent daca nu reusesc sa-i prind pe gene pentru ca se transforma in picaturi de roua inainte de a ma fi atins.

Prima ninsoare ma face sa sper, sa sper ca va veni zapada si va acoperi orasul monoton cu blocuri triste, cu oameni mohorati si priviri reci, cu copaci tristi si goi.

La prima ninsoare, ca printr-un truc magic, totul se transforma si iti vesteste apropierea Craciunului. Pentru ca de Craciun oamenii renasc, se regasesc, poate se implinesc! Ai parte de zambete, de vorbe calde, de imbratisari, de urari sincere.

Si ma gandesc daca nu cumva fulgii de nea sunt responsabili pentru asta. Ca tare mult as prinde cativa si i-as ascunde, sa stiu ca pot sa folosesc pentru fiecare moment tumultos ce va urma, cate unul, cate unul, pana la anul.

De fapt, s-a gandit duci sa-mi prinda cativa!Am sa-i pastrez cu mare grija!